Denumită ''campioana sprintului'' sau ''gazela'' din Guadelupa, Marie-José Pérec, medaliată cu aur la 400 m la Jocurile Olimpice de la Barcelona (1992), a intrat în istoria atletismului în 1996, la Jocurile Olimpice (JO) de la Atlanta (SUA), realizând performanţa de a câştiga titlurile olimpice pe două distanţe: 200 m şi 400 m, notează volumul "Campionii Secolului XX" (Bucureşti, Editura Fundaţia Rompres, 2000).

Născută la Basse Terre, în Guadelupa, insulele Caraibe, la 9 mai 1968, atleta cu un fizic remarcabil (1,80 m, 58 kg), care iniţial alesese baschetul (măsura 1,75 m, la 13 ani), bătea în 1988 recordul Franţei la 400 m (51 "35/100). Se mutase la Paris când avea 16 ani. Recunoscând capacitatea ei naturală, antrenorii au forţat-o practic să devină alergătoare, iar ea a ales să concureze pentru Franţa. Picioarele sale lungi, fuleul amplu şi supleţea, gustul pentru competiţie i-au deschis lui Marie-José Pérec un viitor strălucit.

În 1991, după mulţi ani de antrenament, bazat în special pe viteză, Marie-José Pérec devine campioană mondială la 400 m (49"13/100), la Tokyo. Un an mai târziu, îşi adjudecă titlul olimpic pe această distanţă (48"83/100). Avea 24 de ani şi cariera sa începuse. Ambiţioasă şi cu gustul aventurii, Marie-José Pérec decide să părăsească Franţa pentru California şi să se alăture grupului condus de John Smith, antrenorul stelelor sprintului mondial.

Invincibilă o lungă perioadă de timp, Marie-José Pérec cucereşte titlurile europene la 400 şi 4x400 m în 1994 şi îşi păstrează coroana mondială pe această distanţă în 1995, fără totuşi să-şi atingă obiectivul fixat din cauza programului incompatibil, şi anume să participe şi la proba de 400 m garduri.

La Olimpiada de la Atlanta, în 1996, dubla participare la 200 m şi 400 m pare posibilă. Marie-José Pérec îşi asumă provocarea şi cucereşte două medalii de aur, demonstrând în ambele probe o clasă excepţională. Pérec a câştigat titlul de 400 de metri în 1996, într-un timp record de 48,25 de secunde, ceea ce o situează ca fiind a treia cea mai rapidă femeie din toate timpurile. Pentru atleta franceză cu origini caraibiene urmează o perioadă dificilă. Eşuează la Campionatele Mondiale de la Atena în 1997 din cauza unei întinderi musculare, iar câteva luni mai târziu se îmbolnăveşte de o formă de mononucleoză, virusul Epstein- Barr, care îi atacă inima. Tratamentul este dificil şi de lungă durată.

Cele două titluri olimpice din 1996 au fost ultimele succese internaţionale ale atletei. Calificându-se pentru Olimpiada de la Sydney din 2000, Pérec a devenit ţinta jurnaliştilor australieni care au văzut-o drept concurenta favoritei locale, Cathy Freeman, conform www.olympicchannel.com. După ce a fost hărţuită la hotelul ei (nu a rămas la Satul Olimpic), a decis să plece din ţară, împreună cu iubitul ei, sportivul olimpic american Anthuan Maybank. Deşi Pérec nu s-a retras oficial până în 2004, ea a concurat rar după Sydney, din nou suferind tot felul de accidentări. În 2010, a născut un băiat, tatăl fiind medaliatul olimpic de iarnă francez, Sébastien Foucras.

La Olimpiadele la care a participat, Marie-José Pérec a obţinut trei titluri la 200 m (Atlanta, 1996) şi la 400 m (Barcelona, 1992 şi Atlanta, 1996). În proba de ştafetă feminin 4X100 m, s-a clasat pe locul al patrulea (Barcelona, 1992) şi al şaselea (Atlanta, 1996), menţionează www.olympic.org.

Marie-José Pérec are în palmares două titluri la Campionatele Mondiale de atletism, la 400 m (Tokyo, 1991 şi Göteborg, 1995), precum şi o cupă continentală la 200 m (Havana, 1992), conform www.worldathletics.org.

La 9 octombrie 2013, a fost distinsă cu Legiunea de Onoare în grad de ofiţer de către preşedintele Franţei François Hollande, la Palatul Élysée. AGERPRES/(Documentare - editor: Cristian Anghelache, editor: Ionela Gavril, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: (c) Challenge Be walk / Facebook