Ion Budai-Deleanu, poet, filolog, istoric, exponent al Şcolii Ardelene, s-a născut la 6 ianuarie 1760, la Cigmău, judeţul Hunedoara, fiind fiul preotului Solomon Budai.

A frecventat cursurile şcolii primare în Cigmău, după care a absolvit Seminarul din Blaj. Urmează cursurile Facultăţii de Filosofie (1777-1783), apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie din Viena. În perioada şederii la Viena se împrieteneşte cu Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior şi Samuil Vulcan. ''Studios şi dornic să se informeze din surse originare asupra unor probleme de lingvistică, istorie şi drept, îşi însuşeşte, pe lângă limba germană, limbile franceză, polonă, italiană, latină şi greacă. Pregătirea umanistă temeinică şi aderarea la ideile iluministe îl situează printre exponenţii Şcolii Ardelene'', se arată în "Dicţionarul general al literaturii române" apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

Întors la Blaj, ocupă pentru scurt timp un post de profesor, apoi se reîntoarce la Viena, unde ocupă postul de cântăreţ la biserica ''Sf. Barbara'', apoi copist şi traducător la Cancelaria Consiliului Aulic de Război.

Din 1787 pleacă în Galiţia, stabilindu-se la Lemberg (Lvov), unde devine secretar de tribunal, iar mai târziu, consilier de Curte. La Lvov şi-a redactat cea mai mare parte a scrierilor cu tematică filologică, istorică şi juridică, în spiritul ideologiei iluministe, şi tot aici a lucrat la principala sa operă literară, poemul eroic-comic "Ţiganiada".

"Ţiganiada" reprezintă una dintre operele fundamentale ale literaturii noastre, notează "Dicţionarul general al literaturii române". O primă formă a acesteia a fost definitivată în jurul anului 1800, iar la cea de-a doua variantă Ion Budai-Deleanu a lucrat până în 1812. Poemul a fost publicat integral, postum, atât în prima variantă (apărută cu titlul ''Ţiganiada sau Tabăra ţiganilor'', în ''Buciumul român'', în 1876 şi 1877), cât şi în varianta completă (apărută sub titlul ''Ţiganiada'', în 1925). Întâmplările povestite în poem sunt plasate în perioada domniei lui Vlad Ţepeş.

Pe plan filologic, I.Budai-Deleanu este autorul unei gramatici ("Temeiurile gramaticei româneşti") şi al altor lucrări dintre care amintim ''Teoria ortografiei româneşti cu litere latineşti'', ''Lexiconul românesc-nemţesc'', ''Lexicon pentru cărturari'' ş.a. Au mai rămas în manuscris fragmente din proiectatele dicţionare german-român, francez-român, latin-român, român-latin, român-francez.

Pe plan istoriografic, a lăsat lucrarea "De originibus populorum Transylvaniae" (în care susţine latinitatea poporului român) şi memoriul "Kurzgefasste Bemerkungen uber Bukowina" (''Observaţii asupra Bucovinei'', 1794), de fapt o monografie a acestei regiuni.

''Dacă prin opera sa istorică şi lingvistică subordonată ideii de unitate naţională Ion Budai-Deleanu împlineşte, modernizându-l, programul cultural iluminist al Şcolii Ardelene, prin opera sa poetică (poemul ''Trei viteji'' şi, mai ales, ''Ţiganiada'') el depăşeşte acest program şi nu dă literaturii române moderne doar un punct de pornire, ci şi prima ei capodoperă, comparabilă cu creaţii europene de valoare universală'', se arată în ''Dicţionarul scriitorilor români'' (Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995).

Ion Budai-Deleanu a murit la 24 august 1820, la Lvov. AGERPRES/(Documentare: Ruxandra Bratu; editor: Marina Bădulescu)