Statele baltice, Estonia, Letonia şi Lituania, au fost ultimele incluse în Uniunea Sovietică ca republici unionale şi primele care au devenit independente, potrivit soviethistory.msu.edu.

Formele de rezistenţă faţă de autoritarismul comunist s-au evidenţiat diferit în funcţie de specificitatea culturilor, de raportul de forţe din interiorul fiecărui stat şi de conjunctură, potrivit lucrării "Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre" (Jean-François Soulet, Polirom, 1998).

Materializarea visului de independenţă al statelor baltice şi-a găsit germenii potriviţi pe fondul politicii de ''glasnost'' a lui Mihail Gorbaciov. Acest deziderat a început să fie promovat cu prilejul protestelor dedicate problemelor de mediu, care au avut loc la Riga în noiembrie 1986 şi la Tallinn în primăvara lui 1987, conform www.baltdefcol.org. Imboldul oferit de aceste proteste s-a propagat atât la nivel individual cât şi colectiv, iar spre finalul anului 1988 aripa reformatoare a obţinut poziţii însemnate în republicile baltice, indică www.baltdefcol.org.

Anul 1988 a oferit parcursul necesar pentru fărâmiţarea unităţii monolitice a partidelor comuniste în toate cele trei republici baltice. Deopotrivă, în acelaşi an, a avut loc coagularea fronturilor populare şi reformatoare care au inclus şi comunişti din interiorul şi din afara structurilor republicilor, fiind cunoscute drept Sajudis în Lituania, Frontul Popular pentru Sprijinirea Perestroika în Estonia şi Frontul Popular Leton în Letonia, conform http://soviethistory.msu.edu. Aceste organizaţii au desfăşurat acţiuni pentru restaurarea simbolurilor naţionale de dinaintea perioadei sovietice, pentru un control republican sporit asupra chestiunilor economice, pentru publicarea protocoalelor secrete ale Pactului sovieto-nazist şi pentru o autonomie politică. Rolul îndeplinit de aceste fronturi populare a fost hotărâtor pentru trezirea sentimentului naţional prin organizarea unor festivaluri muzicale, iar evenimentul cel mai amplu, care a transmis un puternic mesaj de libertate şi independenţă în Europa, a fost lanţul uman, de 2 milioane de persoane, organizat în 23 august 1989 şi intitulat simbolic ''The Baltic Way'', care unea cele trei republici baltice, pe o lungime de 675,5 km, conform www.baltdefcol.org. Era momentul hotărâtor prin care cele trei popoare transmiteau public dezideratul de independenţă şi de libertate faţă de Moscova.

La sfârşitul anului 1988 în Estonia şi la jumătatea anului 1989 în Lituania şi în Letonia, Sovietele Supreme ale acestor republici au declarat suveranitatea legilor emise pe plan naţional, pentru ca în noiembrie 1989 să emită declaraţii care condamnau ocupaţia militară sovietică a ţărilor lor şi anunţau că renunţă a mai face parte din Uniunea Sovietică.

Sovietul Suprem al Republicii Socialiste Estonia a declarat, în primăvara anului 1990, ilegală autoritatea Uniunii Sovietice în interiorul statului estonian. A fost anunţată o perioadă de tranziţie, pusă în aplicare în cooperare cu guvernul estonian, care a culminat cu restaurarea Republicii Estonia. În luna mai 1990, denumirea de Republica Socialistă Sovietică Estonia a fost abolită şi înlocuită cu Republica Estonia, potrivit www.estonica.org.

În data de 4 mai 1990, Sovietul Suprem al RSS Letonia a adoptat Declaraţia privind Restaurarea independenţei Republicii Letonia. Documentul stipula că deşi Letonia şi-a pierdut de facto independenţa în 1940, când a fost anexată de Uniunea Sovietică, rămâne de jure o ţară suverană pentru că anexarea a fost neconstituţională şi împotriva voinţei poporului leton. Menţiona, deopotrivă, că prevederile Pactului Molotov-Ribbentrop şi alegerile din 1940 erau ilegale şi neconstituţionale. Drept urmare, Sovietul Suprem a fost redenumit Consiliul Suprem şi a anulat declaraţia de accedere a Letoniei la Uniunea Sovietică, reinstituind, totodată, Constituţia Letoniei din 1922, iar relaţiile Letoniei cu Uniunea Sovietică se desfăşurau în conformitate cu Tratatul de Pace Sovieto-Leton din 1920, conform www.mfa.gov.lv. Data de 4 mai 1920 a rămas sărbătoare naţională.

Apariţia Comitetelor Naţionale ale Salvării, formate în principal din etnici ruşi şi comunişti pro-Moscova, a reprezentat o ultimă încercare de întoarcere a valului independenţei în statele baltice.

La 13 ianuarie 1991, preşedintele Sovietului Suprem al Republicii Socialiste Federative Sovietice Ruse Boris Elţîn a semnat, la Tallinn, cu liderii statelor baltice o declaraţie comună prin care se recunoştea suveranitatea reciprocă, indică www.estonica.org.

Eforturile sovietice de blocare a parcursului spre independenţă al statelor baltice au fost transpuse chiar prin folosirea forţei armate, la Vilnius şi la Riga, în ianuarie 1991, conform https://www.mfa.gov.lv. Circa 700.000 de persoane au demonstrat la Riga, la 13 ianuarie 1991, şi au format baricade, pe fondul confruntărilor cu trupele sovietice, pentru blocarea accesului în principalele instituţii publice. Şase letoni şi-au pierdut viaţa în confruntările din ianuarie cu forţele sovietice dislocate pentru reprimarea luptei pentru independenţă, conform coldwarsites.net.

În Estonia, la 3 martie 1991, s-a desfăşurat un referendum pentru independenţă, în urma căruia 77,8% au votat favorabil din cei 82,9% de cetăţeni cu drept de vot prezenţi la urne.

La 20 august 1991, Sovietul Suprem Estonian, în acord cu Comitetul Estonian (organism executiv al Congresului Estonian), a proclamat independenţa statului estonian, restaurând astfel Republica Estonia, indică www.estonica.org.

Pe fondul loviturii de stat eşuate de la Moscova, din august 1991, la 21 august acelaşi an legislativul Letoniei declară independenţa deplină a ţării, potrivit www.mfa.gov.lv.

În data de 2 septembrie 1991, preşedintele american George H. W. Bush anunţa într-o alocuţiune că Statele Unite recunosc independenţa Letoniei, potrivit history.state.gov.

Zeci de state au început, imediat după declararea independenţei, demersurile necesare pentru stabilirea relaţiilor diplomatice cu Estonia, Letonia şi Lituania.

La 6 septembrie 1991, Uniunea Sovietică a recunoscut, printr-o rezoluţie a Consiliului de Stat, independenţa celor trei republici baltice, încheindu-se astfel lupta de decenii pentru libertate a celor trei state faţă de Moscova, conform agenţiei UPI - www.upi.com. Procesul de retragere completă a trupelor sovietice de pe teritoriul statelor baltice s-a încheiat în Lituania la 31 august 1993, iar în Estonia şi Letonia la 31 august 1994, potrivit www.baltdefcol.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Simona Aruştei)

Sursa foto: estonianworld.com