Ortodoxe
Sf. Gheorghe Pelerinul; Sf. Mc. Miron preotul, Straton şi Ciprian

Greco-catolice
Sf. m. Miron.

Romano-catolice
Ss. Miron, pr. m.; Eusebiu, pp.; Beatrice, călug.


Sfântul Gheorghe Pelerinul a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în data de 5 octombrie 2017, cu zi de pomenire la 17 august.

Nevoitorul Gheorghe Pelerinul (Gheorghe Lazăr) s-a născut în anul 1864, în Şugag (astăzi în judeţul Alba) din părinţi binecredincioşi, pe vremea când Transilvania făcea parte din Imperiul Habsburgic.

La vârsta de 24 de ani, s-a însoţit, prin Taina Cununiei, cu o tânără credincioasă pe nume Pelaghia, fiind binecuvântaţi de Dumnezeu cu cinci copii.

După ce a trăit paisprezece ani în căsnicie, în 1883, cu încuviinţarea soţiei sale, a luat hotărârea să meargă la Ierusalim, ca pelerin, împreună cu mai mulţi ţărani din satul său. Luând cu sine Evanghelia şi Psaltirea, a mers pe jos până la Constanţa, apoi cu vaporul până la Ierusalim.

Acolo a rămas patruzeci de zile, mergând de trei ori pe zi la Sfântul Mormânt pentru Dumnezeiasca Liturghie şi celelalte slujbe. Apoi s-a dus şi la celelalte Locuri Sfinte: Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor.

La peştera Sfântului Xenofont s-a întâlnit cu un pustnic care i-a prorocit că nu va ajunge călugăr, ci va trăi mergând din loc în loc, în lipsă, sărăcie şi rugăciune neîncetată; numai astfel avea să-şi mântuiască sufletul său şi să aprindă evlavia în inimile multor oameni.

Mai înainte însă de a începe această vieţuire, a rămas vreme de patruzeci de zile în nevoinţă aspră şi post, cu multe ispite de la diavolul, în pustia Egiptului de Sus.

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu multă stăruinţă a trecut de încercarea celor patruzeci de zile de post, izbăvindu-se din toate ispitele venite fie de la neputinţele firii, fie de la vrăjmaşul diavolul. Îndată a mers la Ierusalim, unde s-a închinat la Mormântul Domnului.

După ce a mers în pelerinaj şi la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, după trei ani de când plecase.

Sfântul n-a mai rămas mult în satul său, ci şi-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin şi călător în hotarele ţării. Mergea din biserică în biserică unde se ruga aproape toată noaptea, umbla fără grabă, desculţ şi cu capul descoperit, postea şi se depărta de toate desfătările lumii, cutreierând prin părţile Sibiului, Făgăraşului şi Braşovului. Aproape în fiecare an făcea câte un pelerinaj la Ierusalim, călăuzind cetele închinătorilor.

Auzind de numeroasele mănăstiri din Moldova, în anul 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpaţii şi s-a aşezat la Piatra Neamţ, unde a primit o cămăruţă în turnul clopotniţă al bisericii Sfântul Ioan domnesc.

În scurtă vreme a ajuns cunoscut de preoţi, călugări şi mireni, care îl preţuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. In acest loc a rămas până la sfârşitul vieţii sale.

Sfântul Gheorghe Pelerinul a vieţuit în smerenie şi osteneală, fiind propovăduitor, prin viaţă şi prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârşit minuni şi vindecări, atât în vremea vieţii pământeşti, cât şi după moarte, fiind cinstit de credincioşi.

Astăzi se pomeneşte şi Sfântul Mucenic Miron.

A trăit în timpul împăratului Deciu (249-251). Era preot în cetatea Ahaiei şi a fost ridicat din biserică în ziua Naşterii Domnului, de către guvernatorul cetăţii şi supus la chinuri, silit să aducă jertfă la idoli.

În urma refuzului a fost supus la tot mai multe chinuri. A fost strujit cu unghii de fier şi ars, fiind aruncat într-un cuptor încins, a ieşit foc din cuptor şi a ars 150 de păzitori, care stăteau împrejur. Sfântul, stând viu şi nevătămat în mijlocul cuptorului, era păzit cu darul lui Hristos.

În cele din urmă i-a fost tăiat capul în cetatea Cizic. (surse: basilica.ro; vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES /(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru)