Insula grecească Delos, care face parte din arhipelagul Cicladelor şi este situată în apropierea insulei Mykonos, a fost înscrisă pe lista Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO în anul 1990, potrivit site-ului http://whc.unesco.org.

Conform mitologiei elene, pe această insulă minusculă şi aridă din mijlocul Mării Egee s-au născut zeiţa lunii Artemis şi zeul luminii Apollo, fraţi gemeni, după ce mama lor, Leto, a rămas însărcinată cu Zeus şi s-a refugiat aici fugind de răzbunarea soţiei lui, zeiţa Hera.

Delos poartă urmele civilizaţiilor succesive din lumea Egee, din mileniul al treilea î.Hr. din epoca paleocreştină. Sanctuarul lui Apollo, construit aici, a atras pelerini din toată lumea elenă, iar Delos a ajuns un port comercial prosper. Situl arheologic din insulă este extrem de bogat şi transmite imaginea unui mare port mediteranean cosmopolit.

Chiar dacă este o mică insulă stâncoasă (350 hectare), în centrul Mării Egee, Delos a fost considerată "cea mai sacră dintre toate insulele" (Callimachus, secolul al III-lea î.Hr.) din cultura greacă antică. Sanctuarul lui Apollo, construit prin secolul al IX-lea î.Hr., a atins apogeul dezvoltării în perioada arhaică (sec. VII-VI î.Hr.) şi clasică (sec. V-IV. î.Hr.), când a dobândit caracter pan-elenistic, notează site-ul http://odysseus.culture.gr.

După anul 167 î.Hr., ca urmare a declarării insulei Delos drept port liber, toată activitatea comercială din estul Mediteranei a fost concentrată aici. Comercianţi bogaţi, bancheri şi armatori din toată lumea s-au stabilit pe insulă, atrăgând mulţi constructori, artişti şi meşteri, care au construit pentru aceştia case de lux, bogat decorate cu fresce şi podele de mozaic. Prosperitatea insulei şi relaţiile prietenoase cu romanii au fost cauza principală a distrugerii acesteia, menţionează http://whc.unesco.org.

Se estimează că, în jurul anilor 90 î.Hr., circa 30.000 de oameni trăiau pe aceasta insulă, conform http://odysseus.culture.gr. Numele inscripţionate pe pietrele mormintelor din cimitirul antic oferă dovezi că în afara rezidenţilor atenieni şi romani, Delos a fost populat de oameni din majoritatea oraşelor mediteraneene: din Peloponez şi Italia, din regiunile continentale Grecia Centrală, de Vest şi Macedonia, Tracia, de la Marea Neagră şi Asia Mică, din Insulele Egee, Cipru, Creta şi locuri îndepărtate, inclusiv Troas, Mysia, Aiolis, Ionia, Lydia, Caria, Lycia, Bitinia, Paflagonia, Pont, Cappadocia, Pisidia, Pamfilia, Cilicia, Siria, Media, Fenicia, Palestina, Libia, Arabia şi Egipt.

Foto: (c) Xinhua

Insula Delos a fost atacată şi jefuită de două ori: în anul 88 î.Hr. de către Mitridates, regele Pontului, un inamic al romanilor, iar mai târziu, în anul 69 î.Hr., de către piraţii lui Athenodorus, un aliat al lui Mitridates. De atunci, insula a intrat rapid în declin şi a fost abandonată treptat. După cucerirea sa succesivă de către bizantini, slavi, sarazini, veneţieni, cavalerii de la Malta şi otomani, insula Delos a fost transformată într-o carieră de var cu coloanele templului arse, iar casele sale în ruine.

Săpăturile arheologice începute în 1872 şi aflate încă în desfăşurare au scos la iveală Sanctuarul lui Apollo şi o bună parte a oraşului elenistic cosmopolit. Întreaga insulă este un sit arheologic, care, împreună cu insulele vecine din Rheneia şi Rematiaris, constituie un imens sit arheologic. Săpăturile au fost începute de Serviciul Arheologic Grecesc şi de "École française d'Athenes", precizează https://archaeology-travel.com. Delos a avut o influenţă considerabilă asupra dezvoltării arhitecturii şi artelor monumentale în perioada greco-romană, după cum se vede în imensul sanctuar elenistic. O mare parte din capodoperele perioadei a fost găsită în timpul săpăturilor arheologice şi este expusă, în prezent, în Muzeul Delos.

Insula Delos primeşte anual peste 100.000 de vizitatori. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu, editor online: Adrian Dădârlat)