La 15 august 1945, împăratul Hirohito a anunţat, în primul său discurs difuzat la radio, acceptarea de către Japonia a condiţiilor de capitulare avansate de Puterile Aliate, punându-se astfel capăt celui de-Al Doilea Război Mondial, potrivit Reuters.

Această decizie a avut loc după ce la 6 şi la 9 august 1945 bombardiere strategice americane, B-29, au lansat, pentru prima dată în istorie, bombe cu încărcătură nucleară asupra Japoniei, pentru decimarea capacităţii de luptă a armatei nipone şi pentru încheierea definitivă a conflictului.

Japonia intrase în conflict în decembrie 1941, prin atacul asupra bazei americane de la Pearl Harbour, determinând implicarea Statelor Unite ale Americii în operaţiunile celui de-Al Doilea Război Mondial.

Operaţiunile militare din Pacific au inclus desfăşurarea a numeroase confruntări navale şi aeriene, iar implicarea forţelor americane în această zonă a contribuit la echilibrarea forţelor beligerante.

La 10 august 1945, la numai o zi de la momentul lansării bombei nucleare asupra Nagasaki, Japonia transmite Aliaţilor consimţământul asupra condiţiilor de capitulare necondiţionată avansate cu prilejul Conferinţei de la Potsdam, potrivit portalului history.com.

În 26 iulie 1945, cu prilejul Conferinţei de la Potsdam, Aliaţii au stabilit sub forma unei Proclamaţii termenii capitulării Japoniei. Suveranitatea niponă trebuia limitată la insulele Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, şi asupra altor insule mici ce urmau să fie stabilite de reprezentanţii Aliaţilor. Forţele armate nipone trebuiau dezarmate complet, iar militarilor să li se permită să revină la casele lor, guvernul nipon să îndepărteze barierele în calea refacerii şi consolidării direcţiilor democratice, restabilirea libertăţii de expresie, a religiei şi a libertăţii de gândire, precum şi respectarea drepturilor fundamentale ale omului. Articolul 11 al declaraţiei viza păstrarea acelor industrii care să ofere cadrul necesar funcţionării economiei să permită plata reparaţiilor de război, însă nu acele ramuri industriale care ar fi oferit posibilitatea reînarmării pentru a putea duce un război, conform www.atomicheritage.org.

Prezidarea de către împăratul Hirohito a Consiliului de Război a contribuit la adoptarea hotărârii prin care executivul nipon a asumat transmiterea deciziei de încheiere a ostilităţilor. ''Este evident că naţiunea nu mai poate purta războiul, iar abilitatea sa de a-şi apăra graniţele este îndoielnică'', a menţionat împăratul Hirohito cu prilejul şedinţei Consiliului de Război, ai cărui membrii aveau opinii împărţite privind asumarea capitulării, potrivit history.com. Adoptarea acestei decizii a fost luată şi din perspectiva invaziei sovietice în Manciuria. Ministrul nipon de război, generalul Anami Korechika, a fost unul dintre susţinătorii continuării războiului, însă nu putea să susţină o poziţie opusă împăratului, indică www.osti.gov.

Executivul de la Tokyo a transmis un mesaj diplomatic către ambasadorii săi din misiunile diplomatice din Elveţia şi Suedia, care a fost ulterior transmis Aliaţilor. Conţinutul mesajului făcea referire la acceptarea formală a Declaraţiei de la Potsdam, incluzând prevederea potrivit căreia ''Declaraţia de capitulare nu va conţine nicio cerere care să prejudicieze prerogativele Majestăţii Sale în calitate de conducător suveran''. După transmiterea mesajului, au fost demarate negocieri între administraţiile de la Washington şi de la Tokyo, pe fondul luptelor crâncene dintre Japonia şi Uniunea Sovietică în Manciuria, potrivit history.com.

Lansarea bombelor nucleare asupra oraşelor Hiroshima şi Nagasaki a atras atenţia preşedintelui american Harry S. Truman asupra ororilor care au afectat civili nevinovaţi. Anterior desfăşurării atacurilor, au fost realizate planuri ce includeau lovituri nucleare, în funcţie de condiţiile atmosferice, pentru 17 sau 18 august, la Kokura Arsenal şi la Niigata. Generalul american Kenneth Nichols avansase ca propunere pentru o lovitură nucleară chiar capitala Tokyo. Preşedintele american Harry Truman a cerut suspendarea oricărei planificări militare privind alte atacuri nucleare pe fondul desfăşurării negocierilor cu Tokyo pentru încheierea ostilităţilor.

În cadrul mesajului difuzat la radio, la nivel naţional, împăratul Hirohito transmite, la 15 august 1945 (14 august 1945 în alte state de pe glob în funcţie de fusul orar - n.red.), poporului nipon decizia capitulării Japoniei, conform history.com. Acesta era momentul oficial transmis public naţiunii nipone şi comunităţii internaţionale privind încheierea conflictului din Pacific.

În discursul său, împăratul motiva decizia prin evitarea pierderii a numeroase vieţi omeneşti pe fondul pregătirilor inamicului de a purta atacuri devastatoare cu ''o bombă nemiloasă a cărei putere de distrugere este nemăsurabilă'', indică history.com. ''Situaţia războiului a evoluat în dezavantajul Japoniei'', explica, în prima parte discursului, împăratul, conform www.osti.gov. Potrivit memoriilor împăratului Hirohito, publicate şi traduse după război, era evidenţiată temerea sa la momentul luării deciziei de capitulare că ''rasa niponă va fi complet distrusă dacă războiul continua''.

Un punct important în cadrul negocierilor privind termenii capitulării l-a constituit statutul împăratului Hirohito. Executivul de la Tokyo a avut drept obiectiv protejarea funcţiei imperiale, însă Aliaţii nu au fost de acord cu includerea anumitor condiţii în procesul de purtare a negocierilor privind capitularea. A fost obţinută o înţelegere, împăratul şi-a păstrat titlul imperial, însă a fost determinat să renunţe public la statutul divin al funcţiei sale. Generalul american Douglas MacArthur considerase că o astfel de expunere publică a împăratului cu prilejul ceremoniei avea să acţioneze ca un factor stabilizator pentru Japonia postbelică, indică history.com.

Timp de două săptămâni, delegaţiile administraţiilor Statelor Unite şi Japoniei au desfăşurat negocieri ample pentru stabilirea detaliilor capitulării. Evenimentul oficial s-a desfăşurat, în cadrul unei ceremonii formale, la 2 septembrie 1945, la bordul navei americane de luptă USS Missouri, indică www.osti.gov. Oficialii guvernului nipon au semnat documentul capitulării intitulat ''Instrumentul capitulării japoneze''. Din partea Aliaţilor au fost prezenţi reprezentanţi ai guvernelor SUA, Marii Britanii, Chinei, Uniunii Sovietice, Canadei, Australiei, Noii Zeelande, Franţei şi Olandei, care, de asemenea, au semnat documentul capitulării Japoniei, potrivit www.warhistoryonline.com. După ceremonie, au avut loc manifestări, organizate în cadrul ''V-J Day'' (Ziua Victoriei Asupra Japoniei), în statele aliate, atât în rândul civililor cât şi în cadrul structurilor militare aliate. Ostilităţile militare ample s-au încheiat imediat, după semnarea capitulării, în câteva insule din Pacific luptele au mai continuat timp de câteva luni, potrivit www.warhistoryonline.com.AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Ruxandra Bratu)

Sursa foto: historyplace.com