Clădirea care găzduieşte în prezent Casa Universitarilor Bucureşti, situată în strada Dionisie Lupu nr.46, a fost construită după planurile arhitectului dalmat Luigi Lipizer, în deceniul al şaptelea al secolului al XIX-lea, pentru Cezar Librecht, directorul Poştelor din vremea lui Alexandru Ioan Cuza. După abdicarea domnitorului (1866), Librecht a părăsit ţara, locuinţa fiind cumpărată, la licitaţie, de G. C. Filipescu, mareşal al Palatului.

În anul 1947, clădirea a fost dată spre folosinţă cadrelor didactice cărora li s-au amenajat săli de lectură, de conferinţe, cinema şi restaurant. Construcţia, într-un stil eclectic, are însă şi trăsături specifice arhitecturii gotice, evidenţiate, îndeosebi, prin coronamentul alcătuit dintr-o suită de creneluri, cât şi prin firidele înscrise în partea superioară a faţadelor, conform site-ului https://unibuc.ro/.

Poza 1 - Casa Universitarilor, 1959 / Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 - Casa Universitarilor din strada Dionisie Lupu din Capitală, 2020 / CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Începând cu anul 2007, Casa Universitarilor a intrat în proprietatea Universităţii din Bucureşti. Imobilul cuprinde un subsol înalt, în care se deschid numeroase încăperi, şi un parter, unde fiecare spaţiu poartă o denumire sugestivă.

Casa Universitarilor găzduieşte o parte dintre evenimentele organizate de Universitatea din Bucureşti (concerte, conferinţe, competiţii), fiind deschisă, totodată, publicului larg, organizând, în spaţiul său, diferite evenimente - lansări de carte, expoziţii, reuniuni ştiinţifice, conferinţe de presă, spectacole caritabile etc.

Clădirea, dincolo de valoarea sa istorică, este reprezentativă pentru perioadă, având potenţial cultural. Casa Universitarilor dispune de lai multe săli şi saloane. Salonul Ministru este folosit ca salon de protocol pentru aproximativ 12 persoane, acolo aflându-se o masă înconjurată de 12 scaune sculptate, iar lângă pereţi se află două servante, de asemenea sculptate.

Sala Şah era dotată cu mese de şah unde membrii casei (cadre universitare) se întruneau pentru partidele de şah. Din acest salon se iese pe o terasă care dă spre parc. Există o fotografie unde la acest balcon apare Regele Carol I împreună cu generalul Filipescu, proprietarul clădirii la momentul respectiv, scrie site-ul amintit.

Salonul Florentin este un salon oval cu vedere spre parc. Are un plafon cu structuri în nuanţe de verde şi auriu. Pereţii în partea de jos sunt acoperiţi cu lambriu, iar partea de sus este pictată cu crini imperiali. Salonul Auriu (salonul I) este numit astfel după mobilierul şi oglinda din perete cu măsuţă.

Poza 1 - Casa Universitarilor din Capitală, 1959 / Arhiva istorică AGERPRES
Poza 2 - Casa Universitarilor din strada Dionisie Lupu din Capitală, 2020 / CRISTIAN NISTOR/AGERPRES FOTO

Sala de lectură, care în prezent este folosită pentru organizări de mese festive sau şedinţe, era dotată cu bibliotecă şi o masă cu scaune unde membrii casei puteau citi presa zilnic. Salonul III şi salonul I se află poziţionate de-o parte şi de alta a sălii de lectură. 

Salonul restaurant are o capacitate de aproximativ 80 de locuri amplasate la demisol, unde sunt organizate mese festive.

În toate cele şase saloane se poate intra din holul principal, care este placat cu marmură, iar pereţii sunt pictaţi în culori închise, picturile fiind originale. Casa Universitarilor dispune şi de o sală de concerte cu o capacitate de 120-150 de locuri şi de alte şase săli cu capacitate de 20-40 de locuri. 

Curtea interioară a Casei Universitarilor este generoasă, amplă, cu un parc şi o terasă de vară, precizează site-ul htps://unibuc.ro/.AGERPRES/(Documentare – Marina Bădulescu, Redactori Arhiva Foto - Elena Bălan, Vlad Ruşeanu, editor online: Andreea Preda)