Observatorul din Greenwich a fost înfiinţat la 10 august 1675, după cum se arată în actul regal, "în vederea determinării longitudinilor, în interesul navigaţiei şi al astronomiei". În secolul al VII-lea nu exista nici un mijloc de determinare a coordonatelor geografice pe mare.

La propunerea lui John Flamsteed (1646-1719), consultat asupra unui proiect cu privire la măsurarea longitudinilor în largul mării, regele Carol al II-lea hotărăşte înfiinţarea unui observator şi îl numeşte pe Flamsteed "astronom regal", în scopul de a face toate observaţiile necesare pentru navigaţie şi pentru astronomie. "Observatorul regal" a fost construit de sir Christopher Wren, fiind considerat la vremea respectivă o capodoperă arhitecturală. Această instituţie a fost dotată cu instrumente astronomice de construcţie proprie, pentru îmbunătăţirea navigaţiei pe mare şi ''găsirea longitudinii locurilor'' - poziţia exactă est şi vest - în timpul navigării pe apă, departe de uscat.

Navigaţia avea o mare importanţă la vremea respectivă, astfel se explică alegerea amplasării Observatorului în parcul de la Greenwich (Marea Britanie), pe unde trece meridianul 0. Ideea lui Flamsteed consta în următoarele: întocmirea unui catalog de stele, în care să fie îmbunătăţite, pe baza unor măsurători cu luneta, rezultatele lui Tycho Brahe. Rezultatele observaţiilor lui Flamsteed au fost cuprinse în lucrarea "Historia coelestis Britannia", pe care a redactat-o şi care a apărut postum, în 1725. Ea conţine "Catalogul britanic", primul mare atlas astronomic modern, care face referiri la poziţiile a aproape 3.000 de stele.

La 1 octombrie 1884, la propunerea preşedintelui Statelor Unite, 41 de delegaţii din aproximativ 25 de state au participat la Conferinţa Internaţională a Meridianului de la Washington pentru a stabili un meridian comun pentru tot globul de calculare a orei la nivel naţional. Înainte de acest moment, aproape fiecare oraş din lume avea propriul timp local. Nu existau convenţii naţionale sau internaţionale pentru stabilirea măsurării timpului, însă, odată cu dezvoltarea reţelelor de cale ferată şi de comunicaţie din anii 1850 şi 1860, mapamondul avea nevoie urgentă de un standard internaţional de măsurare a timpului, potrivit www.rmg.co.uk.

Ca urmare a acestei reuniuni, la 13 octombrie 1884, s-a stabilit ora 00.00 GMT la amiază, desemnând începutul unei zile solare de 24 de ore. Rezoluţia 2 care a stabilit ca meridianul să fie Greenwich şi a fost adoptată cu 22 de voturi pentru, unul împotrivă - San Domingo şi două abţineri - Franţa şi Brazilia, potrivit "Dicţionarului cronologic al ştiinţei şi tehnicii universale" (Ed. "Ştiinţifică şi enciclopedică", 1979).

Observatorul Regal Greenwich a devenit astfel, prin decret internaţional, punctul oficial de început pentru fiecare zi, fiecare an sau mileniu - la miezul nopţii, conform timpului de referinţă GMT, măsurat din meridianul zero. Meridianul care trece prin Greenwich (orăşel din Londra metropolitană), de unde şi-a luat şi numele, a fost stabilit ca meridian universal pentru calcularea timpului civil (orei standard), la 13 octombrie 1884 (un meridian este o linie nord-sud, selectată drept linia de referinţă zero pentru observaţii astronomice).

Linia din Greenwich reprezintă istoricul Prim Meridian al Lumii - Longitudine 0 gr. Fiecare loc de pe Pământ a fost măsurat în termeni faţă de distanţa sa la est sau la vest. Linia în sine împarte emisfera estică şi vestică a Pământului - la fel cum ecuatorul împarte emisferele nordice şi sudice, potrivit volumului "Istoria Generală a Ştiinţei", vo. II, "Ştiinţa modernă", Ed. "Ştiinţifică", 1971.

În 1925, sistemul de numerotare al GMT a fost modificat, astfel încât ziua începea la miezul nopţii. Schimbarea a generat unele confuzii, iar în 1928 Uniunea Astronomică Internaţională a schimbat termenul de "timp standard al meridianului 0", înlocuindu-l cu cel de oră universală, care a intrat în uz. GMT mai are unele utilizări (cum ar fi în navigaţie) în unele ţări vorbitoare de limbă engleză.

În 1948, Observatorul a fost transferat în castelul Herstmonceux (Sussex). Vechea clădire a observatorului, construită de Wren, s-a păstrat până în prezent şi este parte a Muzeului Naţional Maritim din Marea Britanie, iar din 1997 este inclus în lista patrimoniului mondial UNESCO. Vizitatorii Observatorului pot sta simultan în emisfera estică şi în cea vestică, de o parte şi de alta a meridianului zero. Galeria expoziţiei Observatorului dezvăluie fenomene extraordinare ale timpului, spaţiului şi astronomiei, Planetariul permite vizitatorilor să exploreze minunile cerului, iar Casa Flamsteed, clădirea iniţială proiectată de arhitectul şi astronomul Christopher Wren, deţine o cameră obscură destinată publicului.

Din 1972 s-a trecut la folosirea Timpul Universal Coordonat (Coordinated Universal Time, UTC), standardul internaţional de timp, care reglementează ceasurile din întreaga lume, delimitând un grup de secunde în minute, ore, zile, luni şi ani. El se bazează pe timpul atomic, o metodă de măsurare a timpului în funcţie de frecvenţa vibraţiilor într-un atom. Ziua UTC a fost definită ca având 86,400 secunde. AGERPRES/ (Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Horia Plugaru)

Sursa foto: Royal Observatory Greenwich/Facebook.com