La 8 august 1990, a fost publicată în Monitorul Oficial (M.O.) nr. 98 Legea 15 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, un prim act normativ în vederea reformei şi privatizării. Legea a intrat în vigoare la 8 noiembrie 1990. Până în 1998, regiile autonome şi societăţile comerciale au rămas tot în proprietatea de stat.

Cu câteva zile înainte de publicarea în M.O., la 31 iulie 1990, Senatul şi Camera Deputaţilor au adoptat, în şedinţe separate, Legea privind reorganizarea unităţilor de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, primul act legislativ în baza căruia a demarat reforma în România după Revoluţia din 1989, notează cronologia "România. Date şi fapte. 1989-2009", editată de Agenţia Naţională de Presă AGERPRES, în 2010.

Procesul de privatizare propriu-zisă a fost iniţiat, mai târziu, în baza Legii nr. 58 din 1991. Conform acestei legi, privatizarea societăţilor comerciale aflate în proprietatea statului revenea unei instituţii specializate, nou-create, denumită Fondul Proprietăţii de Stat (FPS). Instituţia şi-a schimbat denumirea în 2001 în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Proprietăţii Statului (APAPS), iar în 2004 a fost redenumită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS).

Legea 15/1990 a fost actualizată de mai multe ori în decursul anilor în 2000, 2006, 2007, 2011 (de două ori), 2018 şi 2019, conform site-ului http://legislatie.just.ro.

În forma iniţială, Legea 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale prevedea, în principal, că "regiile autonome se organizează şi funcţionează în ramurile strategice ale economiei naţionale - industria de armament, energetică, exploatarea minelor şi a gazelor naturale, poştă şi transporturi feroviare -, precum şi unele domenii aparţinând altor ramuri stabilite de guvern". Regiile autonome erau definite ca persoane juridice şi funcţionau pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară, notează site-ul www.cdep.ro/pls/legis. Regiile autonome erau înfiinţate prin hotărâre de guvern, pentru cele de interes naţional, sau prin hotărâre a organelor judeţene şi municipale ale administraţiei de stat, pentru cele de interes local. Regia autonomă era proprietara bunurilor din patrimoniul său. Înstrăinarea bunurilor imobile aparţinând regiei autonome sau încheierea de tranzacţii în litigii cu valoare de peste zece milioane de lei se făcea cu aprobarea ministerului de resort. Conducerea regiei autonome revenea consiliului de administraţie, compus din 7-15 persoane, din care una era directorul sau directorul general al regiei. Din consiliul de administraţie făceau parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Finanţelor şi, după caz, reprezentanţi ai Ministerului Resurselor şi Industriei, Ministerului Comerţului şi Turismului şi ministerului economic de resort. Ceilalţi membri erau numiţi dintre ingineri, tehnicieni, economişti şi jurişti specializaţi în domeniul de activitate al respectivei regii.

În privinţa societăţilor comerciale, Legea 15/1990 statua că unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se constituiau ca regii autonome, erau organizate sub forma de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege, prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administraţiei locale de stat. Prin actul de înfiinţare se aproba statutul societăţii comerciale şi se stabileau: forma juridică, obiectul de activitate, denumirea şi sediul principal al societăţii; capitalul social subscris, structura şi modalitatea de constituire a acestuia; modalitatea de prelucrare a activului şi pasivului unităţii economice de stat care se constituia în societate comercială. Iniţial, capitalul social al societăţilor comerciale era deţinut integral de statul român sub forma de acţiuni sau părţi sociale, în raport cu forma juridică a societăţii. Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale erau proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu.

În vederea pregătirii, organizării şi coordonării activităţii de transfer a acţiunilor sau părţilor sociale se constituia Agenţia naţională pentru privatizare (ANP), în subordinea guvernului. Societăţile comerciale, constituite potrivit Legii 15/1990, transmiteau ANP un titlu de valoare egal cu 30% din cuantumul capitalului social stabilit, în termen de 30 de zile de la constituirea lor. În temeiul titlurilor astfel primite, ANP emitea înscrisuri nominative de valoare a câte 5.000 lei (la vremea respectivă) pe care le distribuia în mod egal şi gratuit tuturor cetăţenilor români cu domiciliul în ţară, care până la data de 31 decembrie 1990 împliniseră vârsta de 18 ani. Înscrisurile de valoare puteau fi utilizate de către titular în limitele valorii lor nominale, pentru achiziţionarea de acţiuni sau părţi sociale la societăţile comerciale constituite prin transformarea unităţilor economice de stat, potrivit legislaţiei speciale.

Conform aceluiaşi act normativ, regiile autonome şi societăţile comerciale se puteau asocia între ele sau cu terţe persoane juridice sau fizice, române sau străine, în scopul creării de noi societăţi comerciale. Statul îşi putea rezerva activităţi economice pe care să le desfăşoare în mod exclusiv cu titlu de monopoluri de stat, prin legi speciale.

Bunurile care rămâneau în proprietatea statului, cum erau clădiri guvernamentale, bunuri necesare desfăşurării activităţilor administraţiei de stat, rezerve ale statului şi altele asemenea, se înregistrau la Departamentul Rezervelor Statului şi se administrau direct de instituţiile cărora le erau date în folosinţă.

Înfiinţarea regiilor autonome şi a societăţilor comerciale potrivit Legii 15/1990 aveau ca termen 6 luni de la intrarea în vigoare a acesteia, cu excepţia unităţilor agricole de stat, pentru care termenul era de 9 luni. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Ruxandra Bratu)