Fost fotbalist internaţional şi unul dintre cei mai titraţi antrenori din istoria fotbalului, Mircea Lucescu s-a născut la 29 iulie 1945, la Bucureşti, potrivit romaniansoccer.ro.

Şi-a început cariera de jucător în 1961, la Şcoala Sportivă nr. 2 Bucureşti. După doi ani, a fost transferat la Dinamo Bucureşti (1963-1965), perioadă în care debutează în prima divizie de fotbal, potrivit lucrării "Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România" - Volumul II (Bucureşti, Ed. Aramis, 2002).

Între 1965-1967 a jucat în eşalonul secund la Ştiinţa Bucureşti (fostă şi actuală Sportul Studenţesc), după care a revenit la Dinamo, echipă unde a evoluat până în 1977 şi la care a obţinut cele mai mari succese din cariera de jucător: cinci titluri de campion al României (1964-1965, 1970-1971, 1971-1972, 1974-1975, 1976-1977) şi o Cupă a României (1967-1968).

Mircea Lucescu la meciul de fotbal dintre reprezentativele Romaniei si Portugaliei (1 - 0), din cadrul preliminariilor Campionatului Mondial de Fotbal, Mexic 1970, Bucureşti, 1969.

Foto: (c) CONSTANTIN CIOCAN/AGERPRES FOTO

Şi-a încheiat cariera de jucător la Corvinul Hunedoara (1977-1981). A avut 360 de prezenţe în prima divizie, marcând 78 de goluri.

Jucător de atac, extremă dreaptă veritabilă, Mircea Lucescu a fost selecţionat de 70 de ori în prima reprezentativă a ţării, notează enciclopedia citată. În 1966, debutează în echipa naţională ca jucător în eşalonul secund. Este, apoi, unul dintre componenţii de bază şi căpitan al reprezentativei noastre participantă la CM din Mexic - 1970 şi la CE din 1972, când fotbaliştii tricolori s-au calificat în sferturile de finală. În 1974, a doborât recordul celor 48 de prezenţe în echipa naţională (deţinut, timp de 35 de ani, din 1939, de celebrul Iuliu Bodola), ajungând la 70 de selecţii în prima reprezentativă.

În toamna anului 1981, se retrage din activitatea competiţională, după care începe activitatea de antrenorat la Corvinul Hunedoara. A reuşit, chiar din primul an, promovarea în Divizia A cu această echipă, pentru ca în anii următori să se claseze pe locul 3 în clasament, ceea ce i-a permis participarea în cupele europene.

A fost antrenorul echipei naţionale a României (1981-1986), cu care a reuşit calificarea la Campionatul European de fotbal din Franţa - Euro '84. A condus echipa naţională în 59 de partide. A antrenat apoi pe Dinamo Bucureşti (din 1986), formaţie cu care a câştigat un titlu naţional (1989-1990) şi două Cupe ale României (1985-1986 şi 1989-1990), obţinând şi o calificare în semifinalele Cupei Cupelor (1990).

Mircea Lucescu, antrenorul formaţiei Rapid Bucureşti, la meciul de fotbal dintre Rapid Bucureşti - Olympique Lyon, Bucureşti, 20 iulie 1997.

Foto: (c) ALEX TUDOR/AGERPRES FOTO

În vara anului 1990 pleacă în Italia, unde antrenează formaţiile Pisa, Brescia şi Reggiana, izbutind să le promoveze în prima divizie, dar nereuşind să le menţină acolo mai mult de o ediţie de campionat. Apoi, în 1997, revine în ţară, fiind numit antrenorul echipei Rapid Bucureşti, cu care a câştigat, în 1998, Cupa României.

La 30 noiembrie 1998, a fost instalat antrenor principal la celebrul club italian Internazionale Milano, fiind însă demis după câteva luni (martie 1999). Revine la Rapid, reuşind să câştige campionatul 1998-1999.

Din 2000 până în 2002, Mircea Lucescu antrenează echipa Galatasaray Istanbul, cu care a câştigat Supercupa Europei (2000) şi campionatul Turciei (2002). În vara lui 2002 trece la rivala Beşiktaş Istanbul, cu care cucereşte, în primul an, campionatul şi ajunge în sferturile Cupei UEFA.

Antrenorul Mircea Lucescu in timpul antrenamentului oficial al echipei de fotbal FC Shakhtar Donetsk efectuat pe stadionul ”Dan Paltinişan”, înaintea meciului cu FC Timişoara contând pentru turul III preliminar al Ligii Campionilor, Timişoara, 4 august 2009.

Foto: (c) CONSTANTIN DUMA/AGERPRES FOTO

A preluat oficial la 16 mai 2004 echipa ucraineană Şahtior Doneţk, pe care avea să o transforme într-o echipă de renume în fotbalul european. Sub cârma sa, Şahtior a cucerit opt titluri de campioană naţională (2005, 2006, 2008, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014), cinci Cupe ale Ucrainei (2004, 2008, 2011, 2012, 2013) şi şapte Supercupe (2005, 2008, 2010, 2012, 2013, 2014, 2015), dar mai ales Cupa UEFA, în 2009, după finala cu Werder Bremen (2-1). În 2013, Mircea Lucescu a devenit cel mai longeviv antrenor din istoria clubului ucrainean de fotbal, iar în 2014 a fost desemnat pentru a opta oară cel mai bun antrenor din Ucraina.

În 2015, a devenit al cincilea antrenor din istorie care a jucat 100 de meciuri în Liga Campionilor. În acest top, antrenorul român se află într-o selectă companie: Sir Alex Ferguson, Carlo Ancelotti, Arsene Wenger şi José Mourinho, arată uefa.com.

După prolifica perioadă petrecută la Şahtior, a antrenat între 2016 şi 2017 echipa rusă FC Zenit Sankt Petersburg, iar apoi, timp de doi ani (2017-2019), reprezentativa naţională a Turciei.

La 23 iulie 2020, Mircea Lucescu a revenit în Ucraina, devenind antrenorul echipei Dinamo Kiev, conform fcdynamo.kiev.ua.

Mircea Lucescu este absolvent al Academiei de Ştiinţe Economice.

În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul "Meritul Sportiv" clasa a III-a, "în semn de apreciere pentru participarea la Turneul Final al Campionatului Mondial de Fotbal din anul 1970 din Mexic şi pentru întreaga activitate".

Antrenorul de fotbal Mircea Lucescu susţine un discurs după ce preşedintele Traian Băsescu l-a decorat, la Palatul Cotroceni, pentru performanţele obţinute în cariera sportivă şi pentru câştigarea Cupei UEFA 2009, cu echipa Shakhtar Donetsk, Bucureşti, 3 iunie 2009.

Foto: (c) ALEX MICSIK/AGERPRES FOTO

La 22 mai 2009, Mircea Lucescu a primit, din partea preşedintelui României, Ordinul Naţional "Crucea României" în grad de Cavaler, "în semn de înaltă apreciere a întregii activităţi fotbalistice şi a performanţelor obţinute ca antrenor, încununate prin câştigarea Cupei UEFA 2009, în finala de la Istanbul".

În 2010, a figurat între primii 100 de antrenori ai lumii (locul 41) din primul deceniu al secolului XXI (2001-2010), conform clasamentului stabilit de către Federaţia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului (IFFHS).

În 2011, a fost decorat de preşedintele Ucrainei cu Ordinul de Merit clasa I.

La 18 ianuarie 2013, a primit, alături de alţi antrenori, titlul de cetăţean de onoare al municipiului Hunedoara.

Într-un clasament al celor mai buni antrenori în perioada 1996-2012, dat publicităţii în februarie 2013 de IFFHS, Mircea Lucescu şi Anghel Iordănescu se aflau la egalitate pe locul 51.

În cadrul Galei "Best of the Best", organizată de Asociaţia Presei Sportive şi Gazeta Sporturilor, la 31 mai 2013, Mircea Lucescu, Gheorghe Hagi şi Nicolae Rainea au primit premiile pentru cei mai merituoşi reprezentanţi ai fotbalului românesc, la categoriile antrenori, jucători şi arbitri. Tot în 2013, Mircea Lucescu a figurat între primii 20 de antrenori ai lumii (locul 16, graţie performanţelor realizate cu Şahtior Doneţk), conform unui clasament stabilit de portalul sportiv american Bleacher Report.

A primit titlul de antrenor al deceniului în cadrul celei de-a 10-a ediţii a Galei "Fantasticii Fanatik", care a avut loc la World Trade Plaza din Bucureşti, la 16 decembrie 2013.

În 2014, Adunarea Generală a Federaţiei Române de Fotbal (FRF) a votat acordarea titlurilor de membri de onoare ai FRF mai multor oameni de fotbal, printre care şi Mircea Lucescu.

Primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, conferă titlul de ”Cetăţean de Onoare al Municipiului Bucureşti” antrenorului Mircea Lucescu, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Teatrul Odeon, Bucureşti, 18 decembrie 2018.

Foto: (c)  SORIN LUPŞA / AGERPRES FOTO

La 18 decembrie 2018, a primit titlul de cetăţean de onoare al Municipiului Bucureşti alături de alte 12 personalităţi din domeniul academic, artistic, sportiv şi medical, în urma votului acordat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.

La 19 martie 2019, a fost inclus de revista France Football pe lista celor mai buni 50 de antrenori din istoria acestui sport, ocupând locul al 41-lea. AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)