Marele campion de şah Robert James (Bobby) Fischer s-a născut la 9 martie 1943, la Chicago, Illinois, SUA. În ''sportul minţii'', secolul XX a abundat în jucători de valoare, dar, dintre aceştia, cel mai valoros a fost, fără îndoială, Bobby Fischer, un "Mozart al şahului", cum a fost denumit, notează volumul "Campionii Secolului XX" (Bucureşti, Editura Fundaţia Rompres, 2000).

Bobby Fischer este primul şi singurul american din istorie care a ajuns campion mondial de şah, menţionează www.chess.com. Mulţi îl consideră, de asemenea, cel mai mare şahist din toate timpurile, dar şi cel mai faimos.

A fost fascinat de şah încă de la vârsta de şase ani, când a şi învăţat regulile elementare de joc. Bobby a învăţat şahul de la sora lui. După ce familia sa a venit la New York, a început să frecventeze clubul de şah din Brooklyn, unde a învaţat tainele jocului de la maeştrii care profesau aici. La vârsta de 12 ani ajunge campion de juniori al SUA, participă la un Open în Canada şi susţine un simultan la Havana (Cuba).

Primul meci al său, în 1951, disputat în compania maestrului Max Pavey, într-un simultan, l-a pierdut în numai un sfert de oră. În 1953, a ocupat locul al cincilea la primul turneu de şah din carieră, Brooklyn Chess Club Championship, cu zece concurenţi. Primul turneu l-a câştigat în 1955, la Washington.

La Clubul de şah din Manhattan, a cucerit titlul de campion-clasa C, apoi clasa B (ambele în 1955), iar, în 1956, clasa A. A avut astfel ocazia să joace împotriva multor maeştri, obţinând cea dintâi victorie semnificativă în faţa "gigantului" american Sammy Reshevsky.

A fost cel mai tânăr şahist care a câştigat Campionatul de juniori al Statelor Unite. Avea 13 ani şi patru luni la Openul american de la Cleveland, unde a împărţit locul întâi cu unul dintre adversari. Atunci a încasat şi cel dintâi premiu în bani, de 750 dolari.

Urmează o perioadă cu oscilaţii între rezultate strălucite şi mai puţin bune, influenţată şi de alăturarea sa în 1965 la o sectă religioasă care impunea repaos absolut şi meditaţie solitară de vineri până duminică, fapt ce i-a cauzat neplăceri în timpul participării la diverse turnee. Revine în competiţia de înalt nivel şi câştigă în serie turneele de la Buenos Aires, Mallorca şi Zagreb. În 1970 i se acordă premiul Oscar, deşi campion mondial era rusul Boris Spasski. Un an mai târziu, se clasează pe primul loc în turneul candidaţilor, învingându-i pe Taimanov, Larsen şi Petrosian.

La 1 septembrie 1972, în capitala Islandei, Reykjavík, l-a detronat pe rusul Boris Spassky din fotoliul de lider mondial după 21 de partide disputate împotriva acestuia în mai puţin de două luni (7 victorii, 11 remize şi 3 înfrângeri, dintre care un abandon). Pentru această izbândă, a fost răsplătit cu 200.000 de dolari. Era al 11-lea campion de şah al lumii (1972-1975), după Steinitz, Lasker, Capablanca, Alehin, Euwe, Botvinnik, Smîslov, Tal, Petrosian şi Spasski.

După 20 de ani, cei doi mari şahişti s-au aşezat din nou faţă în faţă, de data aceasta în Iugoslavia, la Sveti Stefan, ceea ce a reprezentat un nou prilej pentru american de a-şi demonstra valoarea (10-15-5). Recompensa s-a ridicat la suma de 3,65 de milioane dolari.

În 1975, enigmaticul Bobyy Fischer a preferat să nu-şi apere titlul de campion mondial, fiind singurul care a abandonat, menţionează www.chess.com.

Bobby Fischer, supranumit şi "băiatul rău", este un fenomen unic. Nu a construit în mod sistematic strategii de joc câştigătoare. În schimb, în partidele sale, a ştiut să profite de cele mai mici greşeli tactice ale adversarilor care i-ar fi putut deschide drumul spre victorie. Aflat în toiul unei confruntări, prefera ca, după capturarea unui pion, să se retragă în apărare decât să accepte provocarea şi să atace. Cunoaşterea perfectă a deschiderilor era un atu pentru jucătorul american de a învinge rapid în bătălia psihologică. Un pressing sufocant îi obliga practic pe parteneri să greşească, dându-le impresia că ei se află, de fapt, într-o zi proastă.

Cartea sa, "My 60 Memorables Games", vândută în milioane de exemplare în toate ţările, este o lucrare de referinţă pentru istoria şahului. La sfârşitul anului 1999, 60 de experţi ai şahului, mari maeştri din 56 de ţări l-au ales pe Bobby Fischer şahistul secolului în ancheta organizată de revista germană de specialitate "Schach".

A fost campion al SUA de opt ori din opt încercări: 1957, 1958, 1959, 1960, 1962, 1963, 1965, 1966, se arată pe site-ul http://bobbyfischer.net/.

Fischer a locuit din 2005 în Islanda, pe baza aprobării unei cereri de azil politic, după renunţarea la cetăţenia americană. A decedat la 17 ianuarie 2008, la Reykjavík. AGERPRES/(Documentare - editor: Cristian Anghelache, editor: Roxana Losneanu)