"Fata cu cercel de perlă" este o pictură în ulei pe pânză a maestrului olandez Johannes Vermeer (1632-1675).

Lucrarea este datată, cu aproximaţie, din anul 1665, are dimensiunile de 44,5 cm x 39 cm şi este expusă la Mauritshuis, muzeu de artă aflat în piaţa Plein din Haga, Olanda.

Tabloul prezintă o tânără ce pare de descendenţă europeană, îmbrăcată într-o rochie exotică. Pe cap are un turban oriental iar în urechea stângă poartă un cercel despre care se crede că este o perlă. Totuşi, dimensiunile acestuia, strălucirea sa şi forma asemănătoare cu o pară i-au făcut pe alţii să creadă că este vorba despre un cercel din metal şlefuit.

Nu este un portret convenţional, Vermeer reuşind să surprindă momentul în care personajul îşi întoarce capul spre cineva pe care tocmai l-a remarcat.

O investigaţie ştiinţifică internaţională asupra celebrei picturi a dezvăluit, în aprilie 2020, că tânăra are gene desenate discret în nuanţe de maro. O altă descoperire este fundalul picturii: nu este vorba de un spaţiu vid şi obscur, cum s-a crezut întotdeauna. Vermeer a pictat-o pe tânără în faţa unei draperii verzi, lucru ce se poate vedea cu tehnicile neinvazive ale scaner-ului, care arată pliurile diagonale şi variaţiile de culoare ce sugerează existenţa unei draperii pliate, în partea dreaptă de sus a tabloului.

Totuşi, cercetătorii nu au putut descoperi identitatea fetei care a pozat ca model.

Capodopera mai este cunoscută şi sub denumirea "Fata cu turban". Este atât de cunoscută şi apreciată, încât a primit şi numele de "Mona Lisa olandeză".

Pictura "Fata cu cercel de perlă" a inspirat-o pe autoarea americană Tracy Chevalier să scrie romanul omonim, în care imaginează un posibil scenariu care a dus la realizarea tabloului. La rândul său, regizorul Peter Webber a ecranizat, în 2003, cartea lui Chevalier, în rolul principal fiind actriţa Scarlett Johansson, potrivit imdb.com

Pictorul Jan Vermeer Van Delft s-a născut la 31 octombrie 1632. Puţine dintre lucrările sale s-au păstrat de-a lungul timpului. Numeroase cercetări au fost necesare pentru a se identifica în total 35 de pânze de Vermeer, în general portrete şi interioare.

Din operele de tinereţe ale lui Vermeer nu se păstrează decât "Iisus la Marta şi Maria" (Edinburgh), "Diana înconjurată de nimfe" (Mauritius) şi "Mijlocitoarea" (Dresda). După vârsta de 24 de ani, renunţă la temele mistice sau antice.

Raporturile dintre obiectele reprezentate, ritmurile şi culorile sunt calculate cu atâta rigoare, încât ar fi cu neputinţă să introduci cea mai mică modificare în capodopere precum: "Dantelăreasa" (Luvru), "Drămuitoarea de perle" (Washington), "Femeie în albastru citind o scrisoare" (Amsterdam), "Femeie la fereastră" (New York), "Femeia cu colierul" (Berlin), "Lăptăreasa" (Amsterdam).

În pofida rigorii sale, sustrage eclerajelor obişnuite ferestrele, mesele, covoarele, lămpile. Această lumină recreată, transfiguratoare, reprezintă singurul element pe care-l introduce Vermeer în mijlocul unei imobilităţi. Amănuntele cele mai precise rămân supuse unei logici secrete şi-şi joacă rolul cu modestie. A fost considerat un perfecţionist. În cea de-a treia şi ultima fază a carierei sale, creaţia sa îşi pierde o parte din farmec, lipsindu-i naturaleţea caracteristică primelor lucrări. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu)

Sursa foto: Mauritshuis/Facebook.com