Pasionaţii de artă au posibilitatea de a admira exponatele din cadrul Muzeului "Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck" din confortul propriului fotoliu, accesând adresa imagofactory.ro/muzee/storck/.

Casa Storck, care adăposteşte muzeul, este situată în Bucureşti, pe Strada Vasile Alecsandri, la numărul 16, imobilul fiind construit între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel, potrivit muzeulbucurestiului.ro.

În 1951, spaţiul de lucru al celor doi artişti a fost deschis permanent pentru vizitatori, ca Muzeu de Artă, familia păstrând pentru folosinţă proprie spaţiul de locuit. Operele de artă, care sunt în patrimoniul muzeului, au fost, în cea mai mare parte, donate de Cecilia Cuţescu-Storck şi de fiicele sale, Gabriela Storck şi Cecilia (Lita) Storck Botez.

În patrimoniul muzeului se află lucrări de sculptură şi desene ale celor trei sculptori Storck (Karl Storck, Carol Storck şi Frederic Storck), lucrări de pictură, grafică şi desene ale Ceciliei Cuţescu-Storck, colecţia de numismatică ce i-a aparţinut lui Frederic Storck şi piese reprezentative din plachetele şi medaliile create de acesta.

Nu lipsesc nici colecţii de sculptură religioasă, de artă populară şi opere de artă ale unor artişti contemporani, cum ar fi pictura semnată de Romeo Kunzer Storck, Ella Storck (fiica sculptorului Carol Storck), un număr important de acuarele ale lui Carol Popp de Szathmáry şi lucrări ale fiului acestuia, pictorul Alexandru Satmari.

Fiul celebrului sculptor Carol Storck, Frederic Storck s-a născut la Bucureşti, la 7/19 ianuarie 1872. După ce a făcut studiile primare şi secundare la Bucureşti, a lucrat la München timp de şase ani, sub conducerea sculptorului W. von Rümann, profesor la Şcoala de Belle-Arte de acolo. A ajuns apoi la Paris, unde, la expoziţia din 1900, a obţinut medalia de argint. După terminarea studiilor, a fost profesor de Sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, conform muzeulbucurestiului.ro.

În aprilie 1924, a participat la cea de-a XIV-a ediţie a Bienalei de sculptură de la Veneţia, la secţiunea românească, alături de Cornel Medrea şi de marele Constantin Brâncuşi, care a expus atunci "Cap de copil" (o versiune în bronz şi una în piatră). Cea mai mare parte a operelor sale ("Aruncătorul de piatră", "Cei patru evanghelişti", "Tentaţia" etc.) impresionează prin precizia şi fineţea detaliilor. Este autorul multor busturi (Mihai Eminescu - primul bust al poetului ridicat în ţară, la Galaţi, Ion Heliade-Rădulescu, Alexandru Macedonski ş.a.) şi portrete (Carol al II-lea, Regina Maria, Ferdinand I ş.a.), dar şi al unor sculpturi de mici dimensiuni. A murit la 26 decembrie 1942.

Pictoriţa Cecilia Cuţescu-Storck s-a născut la 14 martie 1879, în comuna Câineni, judetul Vâlcea. A studiat la Academia Julian din Paris (1899-1905), fiind eleva lui Jean Paul Laurens şi a lui Benjamin Constant, a mai studiat un an la Ecole des beaux arts şi la Academia de Arte Frumoase (Munchen, 1907), potrivit "Dicţionarului artiştilor români contemporani" (Ed. Meridiane, 1976). După nouă ani de studii în străinătate, Cecilia Cuţescu se stabileşte în Bucureşti. Revenită în ţară, se ocupă de promovarea artei în rândul femeilor. Împreună cu artistele Olga Greceanu şi Nina Arbore, înfiinţează "Asociaţia Femeilor pictore şi sculptore" (1916), devenind una dintre promotoarele artei feminine româneşti.

Tot în 1916, devine profesoară la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, fiind prima femeie profesor la o universitate de artă din Europa, catedra de Artă decorativă şi pictură (până în 1941), precizează "Dicţionarul artiştilor români contemporani".

A fost prima femeie din România care a realizat artă murală - fresca "Istoria negoţului românesc" realizată în 1933, aflată în aula Academiei de Studii Economice, şi "Apologia artelor româneşti" de pe plafonul fostului Palat Regal, actualul Muzeu Naţional de Artă al României. Pictor de alegorii, Cecilia Cuţescu a primit, în perioada interbelică, numeroase distincţii la expoziţiile internaţionale, printre care şi pe cea de Cavaler al Legiunii de Onoare (Franţa, 1933). Tot în 1933 a fost aleasă şi preşedinte al Sindicatului de Arte Frumoase. Pentru întreaga activitate artistică, primeşte, în 1957, titlul de "Maestru Emerit al Artei". A murit la 29 octombrie 1969, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Roxana Losneanu, editor online: Irina Giurgiu)