Piesa de teatru "Jocul" scrisă de Ion Băieşu şi regizată de George Rafael a avut premiera în 8 martie 1978, la Teatrul "Constantin Nottara", potrivit revistei "Teatrul" nr. 4 din aprilie 1978 (anul XXIII), scrie site-ul www.cimec.ro.

La început, a fost o piesă într-un act - "Mama s-a îndrăgostit" - despre o familie cu doi copii gemeni, care au 20 de ani, "pripiţi, îndrăgostiţi", scrie cronica dramatică semnată de Constantin Paraschivescu din revista menţionată.

"Când cei doi aveau cea mai mare nevoie e îndrumare, dispare mama de acasă mai mult de o lună. (...) Piesa e o 'reaşezare a lucrurilor, o reechilibrare a unui raport între privirea superficială asupra unor relaţii statornicite sau în curs de statornicire", menţionează aceeaşi cronică. Când se întoarce mama, începe un proces de reechilibrare, "un examen al resurselor de puritate, de nobleţe morală, la care mama îi supune pe cei de acasă, pe cei dragi, înaintea unei plecări mai îndelungate, poate, pentru totdeauna", pentru că suferea de o boală gravă pe care le-a ascuns-o soţului şi copiilor. Mama e "dură, e dreaptă, e înţeleaptă, pune întrebări, ia hotărâri, dar lasă să plutească o incertitudine" legată de plecarea şi de întoarcerea sa.

În casa celor doi soţi vine o vecină care îl întreabă pe soţ dacă mai are veşti de la soţie. El îi spune că e plecată la băi, la Sovata. Vecina îi spune că circulă zvonuri cum că ar fi fugit de acasă. Soţia plecase în urmă cu 36 de zile, în timp ce el era la serviciu, iar copiii la facultate. L-a sunat, i-a spus să aibă grijă de copii. "Eu nu ştiu când mă întorc şi dacă mă întorc, totul rămâne de văzut", îi spune soţia.

Soţul îi spune vecinei că primise în acea dimineaţă alt telefon, prin care soţia anunţa că se întoarce. Fiica vine acasă şi îi povesteşte tatălui despre iubitul ei şi că acesta vrea ca ei să se căsătorească. Îşi întreabă tatăl ce crede despre dragoste, iar el răspunde: "Inima cunoaşte nişte raţiuni pe care raţiunea nu le cunoaşte", citându-l pe Pascal. "Nu încerca să îţi explici un sentiment atât de mare, pentru că îl micşorezi", adaugă tatăl.

Fiul intră în cameră şi spune că trebuie să plece la o întâlnire, dar tatăl îl roagă să rămână, pentru că avea să se întoarcă mama acasă. Cei doi fraţi se întreabă de ce mama a lipsit atât de mult, dacă nu cumva "s-ar fi încurcat cu alt bărbat" şi l-ar fi părăsit pe tată, apoi se întreabă de ce se întoarce. Fratele îi mărturiseşte surorii că a fost dat afară de la facultate în momentul în care intră în casă mama.

Le dă celor doi cadourile pentru împlinirea vârstei de 20 de ani, apoi fiul o întreabă dacă a venit definitiv. "Nu m-am hotărât încă", răspunde mama. Apoi se interesează dacă e adevărat că fiul are o relaţie cu o femeie de vârsta ei, fosta sa colegă de bancă din liceu. Fiul e puţin încurcat, dar mama îl roagă s-o aducă pe acea femeie acasă, ca să discute. După ce pleacă fiul, o întreabă pe fiică dacă se va căsători, iar ea îi spune că iubitul ei aşa doreşte. Apare şi acesta, care discută cu mama şi o anunţă că fiica "trebuie să renunţe la facultate" (era studentă la Arte plastice), să devină casnică. "Eu am nevoie de o femeie care să trăiască numai pentru mine", spune iubitul fetei, apoi îi povesteşte mamei despre descoperirea lui privind omul, care "în viitor nu mai avea nevoie de odihnă şi de somn, pentru că îşi va putea recupera energiile din mers". Mama răspunde: "E păcat să se piardă somnul, odată cu el se vor pierde şi visele, cele mai frumoase clipe din viaţa mea le-am trăit în vis". Apoi le spune celor doi că le dă binecuvântarea, dar îl avertizează pe tânăr: "Dragul meu, fiica mea se va căsători după ce va termina facultatea".

După ce fiica şi iubitul ei pleacă la film, ajung fiul şi colega mamei. Cele două femei nu se mai văzuseră de când au terminat liceul. Colega îi spune că după moartea soţului, care era biospeolog, a continuat munca acestuia, iar pe fiu l-a cunoscut după ce acesta a fost, împreună cu alţi colegi, într-o expediţie la o peşteră din Apuseni. Fiul a hotărât să renunţe la facultate - era student la regie teatru - pentru că a fost "contaminat" de biospeologie.

Sursa foto: cimec.ro

Mama îi dăruieşte colegei o muzicuţă, "în amintirea profesorului nostru de muzică din liceu", iar aceasta o întreabă de ce şi-a părăsit familia atâtea zile. "Cineva m-a răpit într-o zi", răspunde mama.

Rămasă doar cu soţul, acesta o întreabă unde a fost şi se plânge că i-a fost greu singur cu copiii. Ea răspunde: "Trebuia să treci şi tu printr-o încercare ca asta, şi eu am fost singură cu ei, acum aproape 20 de ani, atunci când ai dispărut trei luni de acasă, când erai îndrăgostit de o ingineră tânără şi frumoasă, voiai să divorţezi...". Soţul e uimit că ea ştia de fosta lui aventură din tinereţe şi până acum nu-i spusese nimic. Pleacă să se culce, iar soţia sună medicul şi-i spune că poate veni s-o ia, să meargă la spital. Grav bolnavă, urma să fie operată a doua zi, iar intervenţia chirurgicală era dificilă şi presupunea riscuri.

Medicul vine şi o ajută să ducă bagajul la maşină. Ea îl întreabă dacă va mai trăi. "Atâta vreme cât există o speranţă, totul merită încercat", răspunde doctorul. Ea îl contrazice, spunând că atunci când eşti pe punctul de a muri "trebuie să te retragi fără să provoci mari suferinţe, ca într-un joc... un joc de-a v-aţi ascunselea".

Înainte de a pleca spre spital, apare iubitul fiicei, care îi spune mamei că ştie de boala ei. O întreabă de ce nu le-a spus celor din familie. "Vor afla adevărul atunci când eu n-o să mai fiu", spune mama.

Din distribuţia piesei fac parte actorii Gilda Marinescu (soţia), Val Săndulescu (soţul), Valeriu Preda (fiul), Mirela Gorea/Dana Dogaru (fiica), Mircea Jida (logodnicul), Margareta Pogonat (fosta colegă a soţiei), Lili Nica Dumitrescu (vecina), Şerban Cantacuzino (medicul). AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Doina Lecea, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: cimec.ro