Peter Paul Rubens a fost unul dintre cei mai importanţi artişti flamanzi, un extraordinar reprezentant al artei secolului al XVII-lea a nordului Europei.

A lăsat o vastă operă artistică, dar a îndeplinit şi un important rol diplomatic în politica şi diplomaţia europeană a secolului al XVII-lea, conform www.nationalgallery.org.uk.

S-a născut la 28 iunie 1577, la Siegen, în Germania, dar la vârsta de 10 ani s-a mutat şi a studiat la şcoala din Antwerpen. S-a angajat la vârsta de 13 ani, însă a început să se pregătească şi de cariera de artist.

Timp de opt ani şi-a continuat pregătirea în Italia şi în Spania. Decesul mamei sale l-a determinat să revină la Antwerpen. Reputaţia sa l-a recomandat, iar la 33 de ani, în 1609, a fost numit pictor la curtea conducătorilor Olandei, arhiducelui Albert şi soţiei acestuia Isabella.

Munca sa a fost intens influenţată în perioada 1608-1612 de mişcarea Caravaggio şi de opera lui Michelangelo. Câteva pânze reprezentative fiind ''Buna Vestire'', ''Hristos cel Răstignit'', ''Pedeapsa lui Prometeu'', ''Sfântul Apostol Iacov''.

Picturile sale au evidenţiat, în continuare, o implicare orientată mai degrabă spre stilul clasic, în perioada 1612-1620, folosind culori saturate, figuri portretizate asemenea unor linii specifice sculpturii şi o structură armonioasă. O astfel de realizare a fost ''Descent from the Cross'' (''Coborârea lui Iisus de pe Cruce''), aşezată în Catedrala din Antwerpen, potrivit barokinvlaanderen.vlaamsekunstcollectie.be.

A fost un împătimit colecţionar de sculpturi vechi, monede. Şi-a amenajat un studio propriu, în care erau prezente şi caracteristicile stilului italian al atelierelor de lucru.

Din 1620, caracteristicile stilului Baroc şi-au făcut debutul în opera lui Rubens. Se desprindeau în lucrările sale expresia elevată, elementele dramatice masive şi piese de mărimi monumentale. Propaganda triumfalistă a Contrareformei îşi găseşte rezonanţa în opera artistului flamand. Un exemplu distinctiv este opera ''The Fall of the Damned'' (găzduită de pinacoteca Alte din Munchen), indică sursa citată anterior.

În 1622 a fost desemnat să realizeze un proiect amplu la Paris pentru Maria de Medici, văduva regelui Henric al IV-lea al Franţei. A reuşit să transpună doar jumătate din proiectul asumat, vizând două galerii, cardinalul Richeliu văzând în Rubens o ameninţare, drept pentru care definitivarea demersului asumat a fost abandonat.

A desfăşurat acţiuni diplomatice de la mijlocul anilor 1620. Moartea arhiducelui Albert în 1621, nu a însemnat sfârşitul activităţii sale diplomatice, devenind reprezentantul diplomatic pentru soţia fostului conducător, Isabella. A fost desemnat să poarte tratative diplomatice în Franţa şi în Anglia. Calitatea sa de pictor i-a permis să aibă libertatea de mişcare în cancelariile străine fără să trezească suspiciuni şi să poată astfel desfăşura activitatea diplomatică timp de 18 luni. S-a întors la Antwerpen, unde s-a dedicat în totalitate picturii. Unul dintre cei mai importanţi lideri care i-au încredinţat lucrări a fost regele Filip al IV-lea al Spaniei, realizând pentru acesta 80 de lucrări.

În ultima sa parte a vieţii, stilul său artistic a cunoscut o manifestare mai lirică. A realizat numeroase peisaje, mai degrabă pentru propria sa mângâiere sufletească decât pentru a le destina comercializării. Însă, această deschidere nu a estompat transpunerea tematicii mitologice, care a rămas pregnant prezentă în lucrările sale. În acest ciclu merită menţionate ''Metamorphoses of Ovid'' (''Metamorfozele lui Ovidiu'').

A suferit de gută, iar în 1639 s-a confruntat cu o criză care i-a afectat iremediabil starea de sănătate şi a murit câteva luni mai târziu, în 30 mai 1640, conform www.nationalgallery.org.uk. A fost înmormântat în biserica Sfântul Iacob din Antwerpen, mormântul fiind dispus chiar sub tabloul său - ''Sacra Conversazione''. AGERPRES/(Documentare - Liviu-Ioan Tatu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Alexandru Cojocaru)