La 24 mai 1990, s-a înfiinţat Uniunea Culturală a Albanezilor din România (UCAR). Tot atunci a fost ales Comitetul de Conducere al UCAR, preşedinte fiind Gelcu Maksutovici. Organizaţia a dobândit personalitate juridică prin Hotărârea Judecătoriei Sectorului I al Municipiului Bucureşti din 6 iulie 1990, potrivit lucrării "Partide politice" (Agenţia Naţională de Presă, 1993).

UCAR urmărea să promoveze interesele culturale ale etniei albaneze, să contribuie la aprofundarea cunoaşterii limbii, istoriei, culturii albaneze, să evidenţieze aportul albanezilor la spiritualitatea românească, să susţină buna convieţuire a acestei etnii cu populaţia majoritară şi cu celelalte minorităţi naţionale din România.

Uniunea a editat ziarul "Albanezul" şi a publicat anuarul cu acelaşi nume, potrivit lucrării "România, o Europă în miniatură - Scurtă prezentare a minorităţilor naţionale", disponibilă pe site-ul Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Guvernului României la adresa dri.gov.ro.

În 1996, Oana Manolescu a fost aleasă deputat în Parlamentul României din partea UCAR.

În 1999, s-a înfiinţat, la Craiova, Asociaţia Liga Albanezilor din România (ALAR), a cărei preşedinte devine Oana Manolescu. "Din acel moment comunitatea albaneză a avut două organizaţii: UCAR şi ALAR. UCAR a demarat o serie de contestaţii, ajungând până la instanţe internaţionale, fără a reuşi să-şi impună punctul de vedere", se arată în lucrarea "Cronologia minorităţilor naţionale din România", Vol. I, editată de Gido Atilla (Ed. Insitutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale, Cluj-Napoca, 2012).

În prezent, ALAR este unica organizaţie a minorităţii naţionale albaneze, potrivit alar.ro.

În anul 2000, Oana Manolescu a fost aleasă deputat din partea ALAR, realeasă în legislaturile 2004-2008, 2008-2012 şi 2012-2016. Începând din 2016, ALAR este reprezentată în Parlamentul României de către deputatul Stoica Bogdan-Alin, potrivit cdep.ro.

ALAR este membră în Consiliul Minorităţilor Naţionale, organ consultativ al Guvernului României, începând cu anul 2000, conform alar.ro.

Încă din anul înfiinţării sale, ALAR a iniţiat ample activităţi de identificare şi promovare a moştenirii culturale a înaintaşilor săi, arată lucrarea "România, o Europă în miniatură". Printre acestea s-au numărat întâlniri socio-culturale în oraşele în care albanezii s-au manifestat ca minoritate activă, precum Bucureşti, Constanţa, Craiova, Ploieşti etc. Au fost organizate expoziţii de arte plastice, lansări de carte, spectacole. ALAR a avut o prezenţă constantă la festivaluri ale minorităţilor, cum ar fi "ProEtnica" de la Sighişoara.

Editura proprie a ALAR, intitulată "Privirea", a publicat volume de traduceri, reportaje şi interviuri, lucrări de proză şi poezie. Totodată, ALAR a editat lunar revista "Prietenul Albanezului", axată pe tradiţiile culturale ale comunităţii.

Începând cu anul 2018, editura a fost reorganizată şi denumită "Asdreni", în amintirea marelui poet, publicist şi patriot albanez. În prezent, editura publică lucrări de beletristică, volume dedicate istoriei, culturii şi limbii albaneze, precum şi manuale, dicţionare şi ghiduri de conversaţie. Sub egida editurii Asdreni, apare şi revista lunară "Drita", continuatoare a publicaţiei "Prietenul albanezului".

Din anul 2002, la nivelul ALAR s-a înfiinţat ansamblul de cântece şi dansuri albaneze tradiţionale intitulat "Serenada".

Prezenţa albanezilor pe pământul românesc are o bogată istorie, potrivit alar.ro. Înrudirea istorică, lingvistică şi spirituală, precum şi apropierea geografică au făcut ca albanezii să se aşeze la nordul Dunării încă din perioada medievală.

Buni negustori, dar şi militari iscusiţi, albanezii s-au integrat cu uşurinţă în viaţa din Ţările Române. În gărzile domneşti, un loc de seamă a fost ocupat de arnăuţi, aşadar de albanezii care asigurau protecţia personală a domnitorilor. Unul dintre aceşti domnitori, Vasile Lupu, care a condus Moldova între anii 1634 şi 1653, avea el însuşi rădăcini albaneze, menţionează sursa citată.

În anul 1844, la Brăila, albanezul Naum Veqilharxhi (Vechilargi) a publicat primul abecedar al limbii albaneze. În coloniile albaneze din România, în special cele din Bucureşti şi Dobrogea, au strălucit personalităţi precum Pandeli Evangjeli (viitor prim-ministru al Albaniei, în anul 1921 şi în perioada 1930-1935), marele scriitor Asdreni (Aleksandër Stavre Drenova) sau medicul Ibrahim Themo.

Secolul al XX-lea avea să fie marcat, în a doua lui jumătate, de instaurarea regimurilor comuniste în Albania şi România. Dictatura lui Enver Hoxha, care a condus Albania până la moartea sa, în anul 1985, a izolat această ţară, lucru care a avut repercusiuni inclusiv asupra relaţiilor dintre albanezii stabiliţi în România şi patria de origine.

După 1990, o dată cu tranziţia spre regimul democratic, albanezii din România au început să-şi redescopere şi reafirme identitatea, rămânând în acelaşi timp ataşaţi şi fideli statului român, punctează alar.ro. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Ady Ivaşcu)