Gabriela Sabatini a câştigat 27 de titluri la simplu şi 14 la dublu, retrăgându-se din circuitul profesionist în 1996, la 26 de ani. Are în palmares un titlu de Mare Şlem, cucerit la US Open (1990), o finală disputată la Wimbledon (1991), precum şi o medalie olimpică de argint, obţinută la Jocurile Olimpice de la Seul, în 1988.

Născută la 16 mai 1970 în capitala Argentinei, Buenos Aires, Gabriela Beatriz Sabatini şi-a descoperit pasiunea pentru tenis din copilărie. În aprilie 1978, a participat la primul turneu local, pe care l-a şi câştigat.

În iulie 1981, a participat la primul turneu în afara Argentinei, faimosul ''Banana Bowl'' din Sao Paulo, unde a jucat împotriva unor jucătoare mai mari decât ea şi a reuşit să impresioneze publicul. Primul succes la juniori îl obţine în august 1983, când câştigă turneul de la Miami, fiind cea mai tânără jucătoare care triumfă în acest turneu. La categoria juniori, a câştigat şase titluri internaţionale importante. În 1984, a fost desemnată lider mondial la juniori, potrivit www.tennisfame.com.

La 13 ani, talentata argentiniană a plecat din ţara natală pentru a se antrena în SUA pentru o carieră în tenisul profesionist. La doar 14 ani debutează în turneele profesioniste de senioare, jucând în turneul de la Monte Carlo, pentru ca la 15 ani să participe la primul turneu de Grand Slam, openul de la Roland-Garros.

În 1988, dispută finala de Grand Slam a US Open cu Steffi Graf, care câştigă partida cu 6-3, 3-6, 6-1. Participă la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988, unde cucereşte medalia de argint, performanţă care a reprezentat pentru sportivă, după cum declara, o bucurie imensă deoarece a fost obţinută pentru ţara sa. În acelaşi an, împreună cu rivala sa, Steffi Graf, a câştigat proba de dublu a turneului de tenis de la Wimbledon, pentru ca în noiembrie să triumfe în Master-ul Campioanelor Virginia Slims, unde o învinge, cu 7-5, 6-2, 6-2, pe Pam Shriver.

În 1990, jucătoarea din Argentina câştigă cel mai important turneu din carieră, Openul de la Flushing Meadows, învingând-o în finală, cu 6-2, 7-6, pe Steffi Graf, favorita competiţiei. În 1994, mai obţine un succes în Turneul Campioanelor, câştigând în finală în faţa americancei Lindsey Devenport, cu 6-3, 6-2, 6-4.

S-a retras din tenisul profesionist în octombrie 1996. Ultimul său meci din carieră a avut loc la 19 octombrie 1996, în semifinalele probei de dublu de la Zurich, cu Lori McNeil, potrivit ontennis.com.

În 1989, şi-a lansat propriul parfum, numit ''Gabriela Sabatini''. În 1992, un trandafir de un portocaliu aprins spre roşu a primit numele "Gabriela Sabatini Rose". În 1994, producătorul de păpuşi Great American Doll Company a creat o păpuşă după asemănarea sa, îmbrăcată în echipament de tenis. În 1994, Gabriela Sabatini a publicat autobiografia intitulată ''My Story''.

La 15 iulie 2006, a fost inclusă în panteonul gloriilor tenisului - International Tennis Hall of Fame.

''În 1996, când Sabatini şi-a anunţat retragerea din tenis, în Madison Square Garden, din New York, mulţi au suspectat că se va întoarce. Cu siguranţă că, la 26 de ani, fosta Numărul 3 mondial, care şi-a asigurat premii în valoare de 6 milioane de lire sterline, a câştigat 27 de titluri, inclusiv US Open-ul din 1990, va face o pauză, se va reorganiza şi va avea o revenire. În schimb, nu a mai atins racheta de tenis în următorii doi ani, iar meciul demonstrativ pe care îl va juca la 'pre-Wimbledon Boodle and Dunthorne Champions Challenge' reprezintă o întoarcere extraordinară pe teren'', nota publicaţia ''The Guardian'' în articolul intitulat ''My Tennis Nightmare'' (''Coşmarul meu, tenisul''), publicat la 16 iunie 2003.

''În circuit era considerată distantă, arogantă, abia salutându-şi partenerii de joc, privirile ei pătrunzătoare şi întunecate, precum şi statura sa participând la imaginea de divă latină infatuată. Dar, de fapt, era timidă, spune ea, şi foarte, foarte tânără într-un joc care necesita concentraţie intensă, de gladiator. (...) Însă astăzi, nu mai e nici urmă de astfel de reţineri în Gabriela Sabatini, fiind caldă şi dezinvoltă. Pozează în faţa fotografilor cu o naturaleţe profesionistă, fără să caute sau să respingă atenţia privitorilor'' - este descrisă fosta sportivă în articolul din ''The Guardian'.

Zece ani mai târziu, platforma online ''We Are Tennis'' publica un articol dedicat Gabrielei Sabatini, sub titlul ''Whatever happened to... Gabriela Sabatini?'': ''Cea mai bună jucătoare sud-americană din toate timpurile şi-a încheiat cariera timpuriu, la vârsta de 26 de ani, în urma unor ameninţări cu răpirea, potrivit relatărilor din presă. De atunci, a schimbat racheta cu şaua, încă administrează propria linie de parfumuri şi a descoperit o a treia pasiune: cântatul''.

Gabriela Sabatini mai povestea în interviul acordat în 2013, în hotelul său de cinci stele din Buenos Aires, că participă periodic la curse de ciclism. '''Pentru mine, ciclismul reprezintă o metodă să explorez noi teritorii.' (...) Să fi transferat spiritul competitiv pe care îl avea pe teren către pistă? 'Nu pot concepe sportul altfel. De aceea, mă antrenez în mod regulat, pentru a avea o condiţie fizică bună.'''- evidenţiază articolul publicat de platforma https://wearetennis.bnpparibas/.

În martie 2015, în cadrul BNP Paribas Showdown, de la Madison Square Garden, Gabriela Sabatini a revenit pe teren în meciul de deschidere, având-o ca adversară pe Monica Seles. Întâlnirea celor două legende ale tenisului mondial a marcat 25 de ani de la meciul în cinci seturi, disputat de cele două sportive în finala WTA de pe cea mai faimoasă arenă din lume.

În iunie 2019, Gabriela Sabatini a primit, la Paris, premiul Philippe Chatrier, cea mai importantă distincţie atribuită de Federaţia Internaţională de Tenis (ITF). ITF, care i-a acordat premiul în cadrul tradiţionalului Dineu al Campionilor organizat cu ocazia turneului de la Roland Garros, a evidenţiat într-un comunicat contribuţia pe care argentinianca a adus-o sportului, precum şi timpul investit în "promovarea tenisului şi ajutorarea copiilor din întreaga lume", în cadrul muncii sale alături de organizaţii internaţionale, precum UNICEF, UNESCO sau altele.

"Acum îmi place mult să călătoresc şi să descopăr ceea ce nu puteam atunci când jucam. Voi fi mereu aproape de tenis, îmi place să urmăresc tenisul şi să văd tot ce pot. Îmi place să analizez meciurile şi, dacă pot da cuiva sfaturi, desigur că o voi face", a declarat Gabriela Sabatini la primirea premiului. AGERPRES/(Documentare - Roxana Losneanu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

Sursa foto: (c) sabatinigaby/Instagram