Bănăţeanul Eftimie Murgu s-a născut la 28 decembrie 1805, la Rudăria (astăzi localitatea Eftimie Murgu), judeţul Caraş-Severin, părinţii săi fiind Samu (Simion) Murgu, ofiţer în armata imperială, şi Cumbria Murgu (născută Pungilă). În 1815, tatăl său a fost transferat în Regimentul de graniţă de la Caransebeş, familia mutându-se aici, potrivit http://www.orizonturiculturale.ro.

A urmat cursurile primare în comuna natală şi pe cele gimnaziale la Caransebeş. Cursurile liceale le-a absolvit la Seghedin. Şi-a continuat studiile la Universitatea din Pesta, absolvind în 1830, cu rezultate excepţionale, Facultatea de Drept. În anul 1834 a obţinut titlul de doctor în drept al Universităţii din Pesta.

În 1834, Murgu a trecut în Moldova, la Iaşi, unde a inaugurat cursul de filosofie în limba română la Academia Mihăileană, activând aproape doi ani, de la 30 noiembrie 1834 până la 22 mai 1836. În urma unor neînţelegeri, Eftimie Murgu a plecat la Bucureşti, unde a fost profesor de logică şi drept roman la Colegiul "Sfântul Sava" (1837). Între elevii săi, s-au remarcat Nicolae Bălcescu şi Constantin A. Rosseti.

În 1840 a fost implicat alături de Nicole Bălcescu în procesul intentat lui Dimitrie Filipescu pentru constituirea, în luna mai a aceluiaşi an, a unei societăţi secrete. Fiind cetăţean străin, Eftimie Murgu a fost expulzat atunci din ţară şi arestat apoi la frontieră de poliţia austriacă. La Pesta, sub influenţa lui Eftimie Murgu au fost redactate mai multe documente.

În toamna anului 1844 şi iarna anului 1845 a avut loc în Banat o puternică mişcare politică şi naţională, sub conducerea lui Eftimie Murgu, care milita pentru despărţirea Banatului de Ungaria şi unirea lui cu Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, după cum se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003). În urma acestei acţiuni, a fost închis la Pesta. A fost eliberat din închisoare la 27 martie/8 aprilie 1848.

În aceeaşi perioadă cu Adunarea de la Blaj (3-5 mai 1848) au avut loc adunări ale românilor din Banat, sub conducerea lui Eftimie Murgu. Acesta fusese împiedicat să participe la Adunarea de la Blaj, deşi fusese invitat aici în calitate de preşedinte al Adunării. Românii bănăţeni au hotărât organizarea unei reuniuni consultative, precum cea de la Blaj, la mijlocul lunii iunie, la Lugoj, potrivit lucrării "Revoluţia română de la 1848. Solidaritate şi unitate naţională" (Bucureşti, 1987).

Adunarea populară a românilor din Banat a avut loc la 15/27 iunie 1848, la Lugoj, la care au fost prezenţi şi revoluţionarii moldoveni Manolache Costache Epureanu, Lascăr Rosetti şi Alecu Russo. Adunarea l-a ales ca preşedinte al adunării pe Eftimie Murgu, iar ca secretar pe Aloisiu Vlad. A fost adoptat Programul denumit "Petiţia neamului românesc din Ungaria şi Banat" care prevedea: înfiinţarea unei armate române prin înarmarea imediată a poporului, numirea lui Eftimie Murgu drept conducător al acesteia, introducerea limbii române în administraţie, recunoaşterea naţionalităţii române ş.a. Totodată, la propunerea lui Eftimie Murgu, Adunarea populară de la 15/27 iunie 1848, a hotărât înfiinţarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Banatului, notează "Istoria României în date" (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003) şi http://www.orizonturiculturale.ro/.

În calitate de deputat al circumscripţiei Lugoj, în noul parlament de la Pesta, Eftimie Murgu a susţinut recunoaşterea dezideratelor adunării populare de la Lugoj, unirea românilor din cele trei principate şi unirea forţelor revoluţionare împotriva armatelor habsburgice, ţariste şi otomane. Preconizând înfiinţarea armatei populare române, revoluţionarul bănăţean a promis ajutor atât moldovenilor, cât şi muntenilor în cazul unei intervenţii străine. Lajos Kossuth, conducătorul revoluţionarilor maghiari, a desfiinţat armata populară română, zădărnicind planurile lui Murgu.

În timpul revoluţiei, Murgu a menţinut permanent legăturile cu revoluţionarii Al. G. Golescu, Ion Maiorescu, Dumitru Brăteanu din Principatele Române. În vara anului 1849, în timpul tratativelor duse de Nicolae Bălcescu cu guvernul revoluţionar maghiar, Eftimie Murgu a contribuit la pacificarea forţelor româno-maghiare. După ce a fost votată legea naţionalităţilor de către Dieta din Seghedin, Eftimie Murgu a dus ştirea lui Avram Iancu, însă a fost prea târziu, revoluţia fusese înfrântă.

Eftimie Murgu a fost arestat la 1 septembrie 1849 şi condamnat la moarte, dar pedeapsa i-a fost comutată în închisoare pe patru ani şi confiscarea bunurilor. A fost închis la închisoarea din Arad, apoi la cea din Budapesta unde a fost judecat. A fost dus, apoi, la închisoarea Iosefstadt din Boemia. Anii grei de detenţie i-au afectat sănătatea. În toamna lui 1853, Eftimie Murgu a fost eliberat, după care s-a retras din viaţa politică. Totuşi, în 1861 a fost ales din nou deputat în Parlament din partea Circumscripţiei electorale Stamora-Moraviţa. În 1865, Eftimie Murgu a scris ultima lucrare - "Despre Memorandumul Congresului Sârbesc".

La 12 mai 1870, Eftimie Murgu s-a stins din viaţă la Budapesta. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, Irina Andreea Cristea; editor: Liviu-Ioan Tatu, editor online: Gabriela Badea)

* Explicaţie fotografie din deschidere: Monumentul Gloria de pe Câmpia Libertăţii din Blaj; bustul lui Eftimie Murgu, conducător al Revoluţiei române de la 1848 din Banat (1805-1870)