Sculptorul Vida Gheza, membru corespondent al Academiei Române, s-a născut la 28 februarie 1913, la Baia Mare.

A urmat Şcoala primară din Baia Sprie (1920-1928). Încurajat de învăţătorii săi, viitorul artist a început prin a ciopli în lemn animale, păsări, figuri umane. ''A început din tinereţe să-şi contureze un univers artistic intim legat de arta populară maramureşeană'', notează Doina N. Rusu în ''Dicţionarul membrilor Academiei Române'' (Ed. Enciclopedică/Ed. Academiei Române, 2003).

După liceu, a practicat diferite meserii. A frecventat, alături de Raoul Şorban, Peter Balazs, un atelier de pictură din Baia Mare, avându-l ca îndrumător pe maestrul Alexandru Ziffer.

Primele sale lucrări datează din 1932-1937 (figuri groteşti, ''Muncitor forestier'', ''Ţăranca cu coşul'', ''Cosaşul'', ''Răscoala'', ''Mineri'', ''Horia pe roată'', ''Ţăran la interogatoriu''). După ce a luptat ca voluntar în Spania (1938-1939), a studiat la Academia de Bele-Arte din Budapesta (1942-1944), iar în anul de după absolvire, 1945, s-a înrolat ca voluntar în armata română, luptând împotriva celei germane pe teritoriul Cehoslovaciei. Revenit în ţară, s-a stabilit în oraşul natal, unde a condus Şcoala de Artă.

Debutul în arta plastică a avut loc în 1937, la o expoziţie colectivă organizată de societatea nou-înfiinţată a artiştilor băimăreni, unde, prin lucrările expuse - între care ''Minerii'', ''Răscoala'', ''Iobag legat la stâlp'' - s-a remarcat ca un artist pe deplin format. Din anul 1948, a început participarea intensă la numeroase expoziţii de artă plastică, personale şi colective, în România, la Baia Mare, Bucureşti şi Cluj.

Din 1958, Vida Gheza şi-a expus arta şi peste hotare, la evenimente importante precum Bienala de la Veneţia (1958, 1976); Expoziţia internaţională de sculptură de la Muzeul ''Rodin'' din Paris (1961); Varşovia (1962); Belgrad (1963); Praga (1964); Bologna (1965); Londra (1976); Expoziţia ''Omagiu lui Brâncuşi'', Paris (1976); Berlin (1978). În 1974 la Haga şi Bruxelles, precum şi în 1975, la Copenhaga şi Oslo a avut expoziţii personale, precizează ''Dicţionarul membrilor Academiei Române''.

Dintre numeroasele sale creaţii, se evidenţiază chipurile ţărăneşti, sculpturile inspirate de tradiţiile populare (''Dans oşenesc''), de personajele legendare ale pădurii (''Fata pădurii'', ''Omul nopţii'', ''Omul apelor'') sau inspirate de folclorul muncitorilor băieşi (''Priculiciul minei'', ''Vâlva minei'', ''Varvara''), unice în peisajul plastic românesc contemporan.

Alte lucrări memorabile sunt: ''Monumentul ostaşului român'' (1964) de la Carei, ''Monumentul de la Moisei'' (cioplit în lemn în 1966, înlocuit de o replică în piatră în 1972) şi ''Sfatul bătrânilor'' (1971) - pentru care artistul a fost distins cu Premiul Comitetului de stat pentru cultură şi artă.

I-au mai fost acordate Premiul de Stat (1953), titlul de Maestru emerit al artei (1957), cel de Artist al poporului (1964), precum şi Ordinul Meritul Cultural (1968), arată www.sculpture.ro.

Vida Gheza a fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (1968, reales în 1973). A fost membru corespondent al Academiei Române (ales la 1 martie 1974), potrivit www.acad.ro.

A încetat din viaţă la 11 mai 1980.

Cu prilejul centenarului naşterii sale, în 2013, au fost organizate numeroase manifestări la Baia Mare, Cluj-Napoca şi Bucureşti, precum şi la Roma, în Italia. Astfel, la 27 iunie 2013, în Aula Academiei Române s-a desfăşurat simpozionul naţional ''Gheza Vida (1913-1980) - o sută de ani de la naştere''. Cu acest prilej, în Sala ''Theodor Pallady" a Bibliotecii Academiei Române a fost deschisă o expoziţie intitulată ''Centenar Gheza Vida'' şi au fost lansate albumul "Gheza Vida" (Editura Academiei Române) şi volumul "Gheza Vida - 100 Documentar biobibliografic aniversar". Totodată, la 26 octombrie, la Accademia di Romania din Roma a fost inaugurată o expoziţie dedicată centenarului naşterii sculptorului Vida Gheza - "autor al unor monumente-simbol ale istoriei naţionale româneşti".AGERPRES/(Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Irina Giurgiu)