"Casa spiritelor" ("La casa de los espiritus") este romanul de debut al scriitoarei chiliene Isabel Allende (n. 1942).

Lucrarea a fost publicată la Buenos Aires, în 1982. A devenit imediat un best-seller internaţional, iar autoarea a fost distinsă, în anul apariţiei, cu premiile "Romanul anului în Chile" şi "Panorama Literario". De-a lungul anilor, "Casa spiritelor" avea să fie tradusă în 37 de limbi străine, potrivit http://isabelallende.com.

Din exilul în Venezuela, nepoata preşedintelui chilian Salvador Allende Gossens se hotărăşte, în ianuarie 1982, să-i trimită o scrisoare bunicului său din Chile, în vârstă de 100 de ani, aflat pe patul de moarte. Epistola nu a mai fost trimisă, însă manuscrisul a devenit fundaţia "Casei spiritelor".

"De la prima frază am ştiut că nu era o scrisoare ca toate celelalte şi că poate nu avea să ajungă nicicând în mâinile destinatarului. Scriam ca să-mi descarc teama: bătrânul acela, depozitarul amintirilor mele, era pe punctul de a părăsi această lume. Fără el, care era ancora mea în ţara copilăriei mele, exilul părea definitiv. (...) Curând am pierdut direcţia acelei scrisori ciudate, dar am continuat să scriu fără pauză timp de un an întreg, la capătul căruia bunicul murise, iar eu aveam pe masa din bucătărie primul meu roman, 'Casa spiritelor'. Dacă mi s-ar fi cerut atunci să-l definesc, aş fi spus că era o încercare de a-mi redobândi ţara pierdută, de a-i aduna laolaltă pe cei răspândiţi, de a reînvia morţii şi a păstra amintirile care începeau să se şteargă în vârtejul exilului", mărturisea scriitoarea în cartea "Ţara mea inventată" ("Mi pais inventado", 2003), apreciind, totodată, că "scrisoarea aceea către bunicul meu muribund m-a salvat de la disperare. Datorită ei am găsit un glas şi o modalitate de a învinge uitarea, care este blestemul rătăcitorilor ca mine. În faţa mea s-a deschis drumul fără întoarcere al literaturii".

Romanul urmăreşte destinele membrilor familiei Trueba, de-a lungul a patru generaţii. Tema este atât de generoasă şi complexă, încât încadrarea operei într-un singur stil sau chiar gen literar devine imposibilă. Pot fi observate elemente de memorialistică, romantism, critică socială, psihologie şi istorie. Nu lipseşte realismul magic, tipic scriitorilor sud-americani precum Jorge Luis Borges sau Gabriel Garcia Marquez, în care realitatea se împleteşte cu fantasticul şi oniricul.

"Casa spiritelor" poate fi citită în două chei: atât ca saga unei familii chiliene de la jumătatea spre sfârşitul secolului XX, cât şi ca metaforă a istoriei statului Chile, de la trecutul precolonial şi până în prezentul postindustrial.

Protagonistul este patriarhul Esteban Trueba, personaj autoritar, lipsit de scrupule dar totuşi dedicat familiei. Eroina principală este soţia acestuia, Clara del Valle, care datorită inteligenţei emoţionale şi puterilor de clarvăzătoare, reuşeşte să menţină familia unită. Casa anunţată în titlu este conacul pe care Esteban îl ridică după căsătoria cu Clara şi în care se vor perinda, pe lângă generaţii de copii, artişti, politicieni şi personaje de vază ale societăţii chiliene care, deşi nu sunt numite explicit, pot fi intuite după porecle precum "Preşedintele" sau "Poetul".

Romanul a inspirat pelicula omonimă din 1993, regizată de danezul Bille August, cu Jeremy Irons în rolul lui Esteban şi cu Meryl Streep în rolul Clarei. Din distribuţie mai fac parte Winona Ryder, Glenn Close şi Antonio Banderas, conform imdb.com.

Potrivit site-ului www.isabelallende.com, de-a lungul carierei sale, Isabel Allende a scris 24 de cărţi, vândute în peste 70 de milioane de exemplare. A fost distinsă cu 15 doctorate onorifice internaţionale şi cu peste 60 de premii în peste 15 ţări. În anul 2010, a primit Premiul Naţional pentru Literatură, cea mai prestigioasă distincţie pentru literatură din Chile, iar în anul 2014, a primit Medalia Prezidenţială a Libertăţii, aceasta din urmă fiindu-i decernată de către preşedintele american de atunci, Barack Obama. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Ady Ivaşcu)