La 9 mai 2000, regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord inaugura Podul Mileniului din Londra, în contextul numeroaselor evenimente organizate cu prilejul intrării în noul mileniu. Monumentul arhitectural a fost deschis accesului publicului la 10 iunie, fiind traversat în acel weekend inaugural de aproape 100.000 de persoane, notează https://www.iconeye.com/.

Podul Mileniului face legătura între Catedrala Sf. Paul, situată pe malul de nord al Tamisei, şi Tate Modern, situat pe malul sudic. Acesta este primul pod construit peste Tamisa, după Tower Bridge în 1894, fiind deţinut de municipalitatea londoneză. Aliniamentul podului a fost realizat în aşa fel încât o panoramă clară a faţadei de sud a Catedralei St. Paul se poate vedea în timp ce este traversată Tamisa, încadrată de stâlpii de susţinere ai podului, oferind, astfel, una dintre cele mai spectaculoase privelişti asupra catedralei, arată https://londonist.com/.

De aici, pot fi văzute The Tower Bridge, faimosul pod al Londrei, şi construcţia Shard, cea mai înaltă clădire a oraşului, potrivit https://www.aviewoncities.com/.

Ideea ca o "panglică de oţel" să traverseze Tamisa a câştigat competiţia de design internaţional organizată în 1996, de Consiliul Southwark în colaborare cu Financial Times şi Institutul Regal al Arhitecţilor din Marea Britanie. Conceptul unic al designului a fost rezultatul colaborării dintre arhitectul britanic Norman Foster, fondatorul Foster + Partners şi sculptorul Sir Anthony Caro, împreună cu echipa de ingineri de la Arup, potrivit https://www.iconeye.com/.

Condiţionaţi de restricţiile de greutate şi pentru a îmbunătăţi priveliştea oferită de pod, suspensiile podului trebuiau realizate în aşa fel încât să susţină cablurile care se aflau sub nivelul punţii. Podul are doi piloni de susţinere şi este format din trei secţiuni de 81 metri, 144 metri şi 108 metri (nord-sud), cu o lungime totală a structurii de 325 metri. Puntea realizată din aluminiu are o deschidere de patru metri.

Lucrările au demarat la sfârşitul anului 1998, însă construcţia propriu-zisă a podului a început la 28 aprilie 1999. Podul a fost terminat la un cost de 18,2 milioane lire sterline, cu peste 2,2 milioane lire sterline mai mult decât bugetul prevăzut, şi a fost deschis la 10 iunie 2000, cu două luni mai târziu decât fusese programat.

Vibraţiile laterale neaşteptate produse de numărul mare de oameni care traversau podul au determinat închiderea acestuia, la 12 iunie, pentru o serie de modificări. Iniţial, micile vibraţii i-au determinat pe utilizatori să meargă în mod sincronizat cu balansul podului, pentru a micşora efectul acestora. Din cauza acestor mişcări, podul a fost poreclit ''Wobbly Bridge'', adică ''podul nestatornic''.

După analize complete, problema a fost rezolvată, prin montarea a 37 de amortizoare cu fluid vâscos, de împrăştiere a energiei, pentru a controla mişcarea orizontală şi a 52 de amortizoare automate, pentru a controla mişcarea verticală. Realizarea acestor lucrări complementare a durat din mai 2001 până în ianuarie 2002 şi a costat 5 milioane de lire sterline.

După o perioadă de testare, Podul Mileniului a fost redeschis cu succes la 22 februarie 2002.

Inedit este faptul că, de exemplu, pentru artistul stradal Ben Wilson, cunoscut sub numele "The Chewing Gum Man", Podul Mileniului a devenit planşa sa de expresie artistică. Pe pod au fost realizate circa 400 de minuscule opere de artă, pictate pe o bază unică, şi anume: guma de mestecat aruncată de trecători. Ben Wilson pictează scene, forme şi figuri minuscule pe bucăţile de gumă, folosind straturi de vopsea acrilică în culori vii, pentru a construi în peisajul urban sclipiri colorate asemănătoare bijuteriilor.

Podul Mileniului este unul dintre cele multe realizate în întreaga lume, şase dintre acestea fiind construite numai în Marea Britanie, la Gateshead, Lancaster, Glasgow, Salford, Stockton-on-Tees şi York. AGERPRES/(Documentare-Irina Andreea Cristea; editor: Ruxandra Bratu, editor online: Andreea Preda)