Una dintre cele mai dure dar şi una dintre cele mai simbolice confruntări ale celui de-al Doilea Război Mondial a fost cea din timpul luptei pentru Berlin din aprilie-mai 1945, respectiv asaltul şi cucerirea Reichstagului, fostul sediu al Parlamentului german, de către trupele sovietice. Cucerirea celui mai important simbol al capitalei celui de-al Treilea Reich, apărat cu înverşunare de ultimii soldaţi nazişti, a culminat cu faimoasa ridicare a steagului roşu pe acoperişul clădirii devastate, o imagine pe cât de simbolică pe atât de contestată.

Cel de-al Treilea Reich s-a prăbuşit odată cu încheierea luptei pentru Berlin, când la 2 mai 1945 garnizoana Berlinului şi-a încetat rezistenţa şi a început să se predea trupelor sovietice, potrivit https://www.tracesofwar.com/.

Reichstagul, clădirea Parlamentului german, astăzi Bundestag, a fost construit între 1882-1894, din ordinul împăratului Wilhelm I. A fost sediul Dietei Imperiale. La 27 februarie 1933, aceasta a fost incendiată. După confiscarea puterii de către Partidul Naţional Socialist al lui Adolf Hitler, legislativul german a avut o existenţă formală, adunările având loc la Opera Kroll. În timpul regimului naţional-socialist, parlamentul s-a reunit pentru ultima dată în 1942, sub conducerea lui Hermann Goering. Între 1933-1945, Reichstagul a avut doar o semnificaţie simbolică.

Trupele sovietice conduse de mareşalul Gheorghi Jukov se îndreptau spre Berlin din nord şi est, iar mareşalul Ivan Konev conducea forţele dinspre sud. Totodată, forţele aliate americane se îndreptau dinspre vest. Avansul sovietic a fost susţinut de forţele sale aeriene. Condiţiile meteorologice potrivnice nu au împiedicat atacurile joase ale bombardierelor Stormovik, care au măturat liniile inamice şi au oprit contraatacurile.

Ministrul responsabil cu propaganda Josef Goebbels a emis o declaraţie spunând că Berlinul va fi apărat până la ultimul moment. El a spus că oricine ar arăta laşitate, steagul alb sau ar încerca un act de sabotaj urma să fie scos în afara legii. Germanii erau îngroziţi de ceea li s-ar putea întâmpla dacă Berlinul cădea în mâinile sovietice.

Asaltul final asupra Berlinului a început în noaptea de 15/16 aprilie 1945, când forţele sovietice au lansat un puternic baraj de artilerie împotriva forţelor germane aflate în vestul râului Oder şi la estul oraşului într-o zonă cunoscută sub numele de Seelow Heights. În următoarele patru zile, potrivit rapoartelor militare, forţele militare sovietice au luat peste 20.000 de prizonieri germani şi au capturat peste 150 de avioane şi peste 250 de tancuri şi alte diverse arme. Şi cealaltă parte a înregistrat numeroase pierderi atât umane cât şi materiale.

La 28 aprilie 1945, luptele au devenit şi mai înverşunate, în momentul în care diviziile de infanterie sovietice 150, 171 şi 207 (Armata a 3-a, Frontul 1 bielorus) au lansat atacul asupra clădirii Reichstagului. În acel moment, clădirea era apărată de Divizia 11 grenadieri (blindate) SS "Nordland" şi de unităţi ale Diviziei 33 Waffen Grenadier SS "Charlemagne".

Dar Reichstagul s-a dovedit a fi o redută foarte greu de cucerit. Germanii realizaseră un sistem de tranşee în jurul clădirii şi mai multe secţiuni de teren fuseseră inundate în urma bombardamentelor din zonă, creând o groapă care putea fi folosită pentru apărare. Infanteria sovietică a fost decimată în primele atacuri de focuri de mitralieră ce veneau dinspre clădire şi Opera Kroll. Sovieticii au reuşit să susţină următoarele atacuri cu artilerie şi tancuri, dar avansul a fost oprit din nou prin tragerea precisă a armelor antiaeriene germane instalate în turnul fortificat Zoo (Tiergarten) aflat la doi kilometri distanţă notează https://elpais.com/.

Pe tot parcursul zilei de 30 aprilie 1945 (aceeaşi zi în care Hitler s-a sinucis în buncărul Cancelariei din apropiere), Reichstagul şi poziţiile germane au făcut obiectul unui bombardament sovietic devastator cu peste 90 de piese de artilerie şi aruncătoare Katiuşa. Germanii şi-au asigurat perimetrul defensiv îngust, în timp ce trupele sovietice au capturat clădirile din jur. În seara aceleiaşi zile, trupele din regimentele 380 şi 756, Divizia 150 infanterie au reuşit să ajungă la clădire, au forţat poarta principală şi au năvălit în holul, unde se aflau baricadaţi peste o mie de germani. S-a declanşat o luptă acerbă corp-la-corp, printre mormanele de moloz. Germanii au continuat să lupte şi să contraatace până a doua zi. În cele din urmă, 300 de germani s-au predat. Alţi 200 au murit, iar 500 au fost răniţi la subsol. Controlul complet al clădirii nu s-a obţinut decât în data de 2 mai 1945, când generalul Helmuth Weidling, ultimul comandant al forţelor naziste care apărau capitala germană, a ordonat "încetarea imediată a rezistenţei", predând astfel oraşul Armatei Roşii, potrivit https://history.blog.gov.uk/.

Capturarea sovietică a Berlinului a venit cu un preţ mare: 78.291 de soldaţi ai Armatei Roşii au murit şi 274.184 au fost răniţi. 90.000 de soldaţi germani au avut de înfruntat peste un milion de soldaţi ai Armatei Roşii. Iniţial, liderul sovietic I.V. Stalin a întârziat asaltul asupra Berlinului, deoarece voia ca forţele sovietice să fie bine pregătite pentru a face faţă rezistenţei naziste aşteptate. La 1 aprilie 1945, i-a convocat pe cei mai buni comandanţi la Kremlin şi a dispus că este imperativ ca Armata Roşie să ajungă la Berlin înaintea americanilor sau a britanicilor. Deşi iniţial promisese capturarea Berlinului mareşalului Jukov, Stalin a împărţit acum comanda asaltului între Jukov, Konev şi Rokossovsky, spunându-le că "cel care rupe primul linia frontului ia Berlinul". Dându-le două săptămâni, Stalin a declanşat o cursă între comandanţii săi superiori pentru a captura capitala Germaniei.

Problema germană a fost avută în vedere înainte de sfârşitul ostilităţilor din Europa, când la Ialta (februarie 1945), preşedintele american Franklin Delano Roosevelt, premierul britanic Winston Churchill şi liderul sovietic Iosif Stalin, au convenit să includă Franţa în administrarea postbelică a Germaniei, iar statul german să îşi asume reparaţiile de război. Totodată, au stabilit împărţirea Germaniei în zone de ocupaţie administrate de SUA, Marea Britanie, Franţa şi Uniunea Sovietică. Capitala Berlin a fost, de asemenea, împărţită în zone de ocupaţie. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea, editor: Cristian Anghelache)

Explicaţie fotografie din deschidere: Clădirea Parlamentului German (Bundestag), numită în continuare, în mod tradiţional Reichstag, termen care de-a lungul timpului a desemnat mai multe stări legislative. Clădirea a fost construită între 1882-1894, din ordinul împăratului Wilhelm I. A fost sediul Dietei Imperiale. În 1933 a fost incendiată şi în 1945 bombardată. A rămas în ruine până în 1960, când au început lucrările de reconstrucţie. O mare parte a arhitecturii originale a fost distrusă. Lucrările au fost încheiate în 1999. Este un important obiectiv turistic al capitalei germane