La 30 aprilie 1945, liderul nazist Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889) şi soţia sa Eva Braun, cu care se căsătorise cu o zi în urmă, s-au sinucis în bunkerul de sub Cancelaria Reichului din Berlin, în timp ce trupele sovietice ajunseseră la doar câteva sute de metri de ascunzătoare.

Adolf Hitler a preluat în 1921 preşedinţia Partidului Muncitoresc Naţional Socialist German - NSDAP, partidul nazist, înfiinţat în 1919. La 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler a fost numit cancelar al Reichului, moment ce marchează începutul dictaturii hitleriste în Germania. La 2 august 1934, la moartea mareşalului Paul von Hindenburg, Hitler se proclama ''Führer şi cancelar al Reichului german'', se menţionează în ''Istoria lumii în date'' (Editura Enciclopedică Română, Bucureşti, 1972). ''La 4 februarie 1938, în cadrul pregătirilor făcute pentru un nou război mondial, Adolf Hitler se autopropulsează drept comandant suprem al Înaltului Comandament al Forţelor Armate ale celui de-al III-lea Reich (OKW), şeful nemijlocit fiind menţinut (1938-1945) generalul (apoi feldmareşalul) Wilhelm Keitl. La 19 decembrie 1941 (...) Hitler a preluat conducerea Înaltului Comandament al Forţelor Armate Terestre (OKH) din cadrul OKW. Sprijinit în mod deschis şi masiv de către I.V. Stalin, liderul de la Kremlin, Adolf Hitler a avut rolul proeminent în declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial'', arată istoricul Gheorghe Buzatu în cartea sa ''România şi războiul mondial din 1939-1945'' (Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, 1995).

În primăvara anului 1945, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, în timp ce armata sovietică efectua operaţiile ofensive din Est, forţele aliate americano-anglo-franceze desfăşurau acţiuni militare de amploare pe frontul apusean şi în nordul Italiei. Pentru Germania nazistă începutul anului 1945 a coincis cu retragerea silită a Wehrmachtului pe cele mai importante teatre de operaţiuni militare din Est, din Vest şi din Italia.

Când luptele au început să fie duse pe teritoriul Germaniei, naziştii au depus eforturi pentru a organiza apărarea fiecărui oraş până la ''ultimul soldat''. Ultimele săptămâni ale regimului nazist au dus la sute de mii de oameni jertfiţi de hitlerişti. (''Istorie universală. Epoca contemporană'', Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979)

La finele lunii martie 1945, generalul american Dwight D. Eisenhower, comandantul trupelor aliate de pe frontul apusean, a decis să lase ocuparea Berlinului, capitala Reichului, în seama armatei sovietice. El l-a informat despre această situaţie, printr-un schimb de telegrame, pe I.V. Stalin personal, care, împreună cu consilierii săi militari, a elaborat planul ''operaţiunii Berlin'', declanşată la 16 aprilie 1945.

În aprilie 1945, Adolf Hitler s-a refugiat în adăpostul subteran din curtea Cancelariei Reichului, de unde a comandat ultimele bătălii date de Germania nazistă. ''Tancurile ruseşti au intrat în cartierele mărginaşe ale Berlinului. Hitler tocmai şi-a sărbătorit cea de-a cincizeci şi şasea aniversare. A ajuns o epavă'', scrie Alain Decaux în cartea sa ''Dosare secrete ale istoriei'' (Editura politică, Bucureşti, 1970). Himmler şi Goring nu-şi mai fac iluzii, realizând că totul este pierdut. Singura lor speranţă este încheierea unei păci separate în Vest cu anglo-americanii, se arată în lucrarea mai sus-citată. La 20 aprilie, Hitler, izolat în bunkerul său, decide să rămână în Berlin orice s-ar întâmpla. Doar doi oameni rămân lângă führer până la sfârşit: Bormann şi Goebbels, aminteşte Jacques de Launay în cartea ''Mari decizii ale celui de-al II-lea Război Mondial'' (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988).

''Evoluţia evenimentelor a intensificat la maximum deruta în rândurile cercurilor conducătoare militare şi politice hitleriste. Văzând că totul era pierdut, unii lideri (Goring, Himmler) au părăsit ''barca'' nazistă, în speranţa realizării unor acorduri separate cu aliaţii occidentali. Führerul Adolf Hitler şi mai mulţi colaboratori de-ai săi (Bormann, Goebbels, Keitel) s-au decis să rămână la Berlin, în bunkerul construit sub Cancelaria Reichului, de unde îşi propuseseră să ''conducă'' ceea ce numai în modul cel mai eufemistic cu putinţă se mai numea ''continuarea luptei'' (''Dosare ale războiului mondial (1939-1945)'', Gh. Buzatu, Editura Junimea, Iaşi, 1978). Rând pe rând, ultimele speranţe ale acestora pentru schimbarea cursului ostilităţilor aveau să dispară.

Armata sovietică a încercuit Berlinul la 25 aprilie 1945, continuând apoi asaltul asupra capitalei germane. În seara zilei de 27 aprilie 1945, generalul Karl Weidling, comandantul garnizoanei berlineze, l-a informat pe Hitler că cercul apărării în jurul Cancelariei se strângea permanent sub presiunile sovieticilor. La începutul zilei de 29 aprilie a sosit vestea că trupele sovietice se aflau la circa 500 de metri de bunker. (''Dosare ale războiului mondial (1939-1945)'', Gh. Buzatu, Editura Junimea, Iaşi, 1978)

La 29 aprilie 1945, Hitler l-a numit preşedinte al celui de-al III-lea Reich pe amiralul Karl Donitz, în timp ce Goebbels devenea cancelar. Hitler a dictat secretarei sale Gertrude Junge ''testamentul politic'' precum şi un testament ''personal''. Tot în ziua de 29 aprilie 1945 Adolf Hitler s-a căsătorit cu Eva Braun. Adolf Hitler era decis să se sinucidă, împreună cu Eva Braun, urmând ca apoi trupurile lor să fie arse.

Adolf Hitler şi Eva Braun s-au sinucis în ziua de 30 aprilie 1945, la scurt timp după ora 15.30, momentul în care, după ce îşi luaseră rămas bun de la cei care le rămăseseră alături, cei doi s-au retras, potrivit relatărilor martorilor. ''Începând din acest moment, mărturiile sunt neclare şi contradictorii. Potrivit mărturiilor culese de Intelligence Service, s-a auzit un foc de armă. Apoi Goebbels şi Bormann, în momentul următor, au intrat în camera führerului. Ei au găsit corpul lui Hitler întins pe sofa: îşi trăsese un glonţ în gură. Eva Braun era şi ea moartă, dar nu se folosise de revolver, înghiţise cianură'', arată Jacques de Launay în cartea sa ''Ultimele zile ale fascismului în Europa'' (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985). La moartea führerului, Bormann şi Goebbels, locotenenţii săi cei mai fideli, au preluat din bunker conducerea operaţiilor, aminteşte Jacques de Launay în lucrarea mai sus-menţionată. La 1 mai 1945 Goebbels s-a sinucis şi el, împreună cu soţia sa.

Câteva zile mai târziu, capitularea necondiţionată a Germaniei semnată în noaptea de 8/9 mai 1945 la Berlin a pus capăt războiului în Europa. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Cristian Anghelache)