Arhibazilica Sfântul Ioan din Lateran ("Basilica di San Giovanni in Laterano" - în italiană) este o catedrală romano-catolică din capitala Italiei şi scaunul eclezial al episcopului Romei. Având hramul Preasfântului Mântuitor şi al Sfinţilor Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, catedrala se află lângă Muntele Celio, potrivit www.vatican.va.

Este considerată cea mai veche şi cea mai înaltă dintre cele patru bazilici majore din oraş şi are titlul onorific de "Omnium urbis et orbis ecclesiarum mater et caput", în traducere "Mama şi capul tuturor bisericilor oraşului (Romei) şi lumii", menţionează www.romeguide.it.

La Basilica di San Giovanni in Laterano, Papa oficiază slujbele în calitatea sa de Episcop al Romei, potrivit site-ului www.tvl.ro.

Bazilica este situată lângă Palatul Lateran din Roma. Ambele stabilimente au fost şi sunt, alături de alte câteva situri religioase din Roma, sub administrarea Sfântului Scaun, chiar dacă localizarea lor geografică este exterioară graniţelor Statului Vatican, notează www.rome-city-guide.com. De altfel, Palatul Lateran a fost reşedinţa oficială a Papei până în secolul al IV-lea, d.Hr., până la mutarea Sfântului Scaun la Avignon, în Franţa, în 1309.

Clădit între anii 311 şi 314 de către Papa Melchiade pe terenul donat în acest scop de împăratul Constantin I, edificiul religios este situat lângă Palatul Lateran, fostă reşedinţă imperială devenită succesiv sediul episcopului Romei, menţionează www.vaticannews.va. În acest lăcaş de cult au avut loc cinci concilii ecumenice, în anii 1123, 1139,1179, 1215 şi 1512.

Sfinţirea oficială a bisericii cât şi a anexelor a fost prezidată de Papa Silvestru I în anul 324, el declarându-o ca "Domul lui Dumnezeu". În interiorul ei a fost aşezat Scaunul Papal, făcând din aceasta catedrala Romei.

Terenul pe care se află catedrala a fost cândva o proprietate a familiei Laterani. Împăratul Constantin I a obţinut terenul în secolul al IV-lea d.Hr., atunci când s-a căsătorit cu a doua soţie, Fausta, sora lui Maxenţiu, membră a unei familii extrem de bogate de patricieni. Mai târziu, Constantin a donat terenul în vederea construirii unei biserici.

Până în anul 1309, Palatul Lateran a fost reşedinţa oficială a Papilor, conform www.romeguide.it. Biserica ce poate fi văzută astăzi datează din 1646, când Papa Inocenţiu al X-lea l-a angajat pe arhitectul Francesco Borromini pentru a restaura basilica ce era pe punctul de a se prăbuşi.

Din punct de vedere arhitectural, Basilica di San Giovanni in Laterano a suferit modificări semnificative de-a lungul timpului. Doar o mică parte din edificiul iniţial a rezistat. De la originile sale, datorită bogăţiei decoraţiunilor preţioase, era supranumită Bazilica de Aur ("Basilica Aurea"). Catedrala a fost jefuită, incendiată şi distrusă de cutremure de câteva ori şi de fiecare dată a fost reconstruită, cu mai multă sau mai puţină fidelitate structura edificiului iniţial.

"Santuario della Scala Santa" este unul dintre elementele originale (scările, deşi situate în partea opusă a pieţei unde este localizată bazilica, fac parte din patrimoniul bisericii). Potrivit tradiţiei, ele au fost aduse de mama lui Constantin, Elena, de la Ierusalim în anul 326, din casa lui Pilat, acestea fiind scările pe care ar fi păşit Iisus Hristos atunci când l-a înfruntat prima dată pe Pilat. Singurele schimbări prin care au trecut treptele se referă la mutarea lor în locul unde sunt situate în prezent, în anul 1589, sub Papa Sixtus V.

Peristilul Lateran (un pridvor continuu format dintr-un rând de coloane) este, la rândul său, un rafinat exemplu al simbiozei dintre tuşele renascentiste şi liniile gotice. Datează din secolul al XIII-lea, fiind singurul element care a supravieţuit dintr-un complex arhitectural vechi mai amplu, care cuprindea şi o mănăstire. Faţada bazilicii, din secolul al XVIII-lea, a fost adesea criticată pentru caracterul său atipic (deşi impozantă şi echilibrată, aduce mai curând cu faţada unui clădiri civile sau a unui palat). A fost proiectată de Alessandro Galilei în 1735 şi este dominată de statui monumentale care îi redau pe Iisus Hristos şi pe diverşi sfinţi. Elementele de interes ale patrimoniului artistic intern se referă la statuile la scară reală ale celor 12 apostoli, plasate în interiorul a 12 nişe create de arhitectul Francesco Borromini (care a reproiectat interiorul bisericii între 1646 şi 1679, sub Papa Inocent X). Statuile au fost create de şapte artişti diferiţi, reprezentând realizări exemplare ale sculpturii de stil baroc. Notabil este şi altarul papal, considerat a fi un uriaş depozitar de relicve, incluzând capetele sfinţilor Pavel şi Petru.

Bazilica este, de altfel, locul în care sunt îngropaţi câţiva papi (doar şase morminte papale au supravieţuit istoriei, în vreme ce alte 15 au fost distruse în incendiile din secolul al XIV-lea). Cele şase morminte sunt ale papilor: Alexandru al III-lea, Sergiu al IV-lea, Clement al XIII-lea, Martin al V-lea, Inocenţiu al III-lea şi Leon al XIII-lea. Acest ultim papă a fost şi ultimul neîngropat în Bazilica Sfântul Petru ("San Pietro"). AGERPRES/(Documentare - Cristian Anghelache, editor: Marina Bădulescu)

Sursa foto: www.romeguide.it