Regele Belgiei, Philippe, s-a născut la Bruxelles, la 15 aprilie 1960, şi este fiul cel mai mare al regelui Albert al II-lea şi al reginei Paola, şi, de asemenea, nepotul regelui Leopold al III-lea şi al reginei Astrid. Fraţii săi sunt prinţesa Astrid (n. 5 iun.1962) şi prinţul Laurent (n. 19 oct. 1963), potrivit https://www.monarchie.be/.

A primit o educaţie bilingvă, olandeză şi franceză, în cadrul şcolilor primare şi secundare de stat, şi mai târziu în cadrul Academiei Militare Regale a Belgiei, o instituţie bilingvă de învăţământ superior. Însufleţit de pasiunea pentru zbor pe care o avea încă din copilărie, a ales să se alăture Forţelor Aeriene, unde s-a calificat ca pilot de luptă.

Şi-a continuat educaţia în străinătate, la Colegiul Trinity al Universităţii Oxford (1978-1981) din Marea Britanie, şi apoi la Universitatea Stanford, California (SUA), unde a absolvit, în 1985, obţinând o diplomă de master în ştiinţe politice.

Revenind în Belgia, în 1985, a început să studieze şi să cunoască realităţile politice, sociale şi economice ale ţării sale. În următorii opt ani, a participat la numeroase vizite, întâlniri, conferinţe şi misiuni. Acest lucru i-a oferit o înţelegere minuţioasă a ţării sale şi a funcţionării acesteia.

Tot în această perioadă, tânărul prinţ a dobândit o cunoaştere aprofundată a domeniilor de interes personal, precum istoria, literatura şi filosofia. Călătoriile sale de studii i-au permis să întâlnească tot felul de persoane, atât lideri, cât şi cetăţeni obişnuiţi. El a urmărit îndeaproape procesul de integrare europeană. În plus, a câştigat importante experienţe în domeniul umanitar.

În 1993, după decesul inopinat al regelui Baudouin, la 62 de ani şi fără copii, a devenit rege tatăl său, Albert. La rândul său, Philippe, care pe atunci avea 33 de ani, a devenit prinţul moştenitor al tronului Regatului Belgiei.

Pe parcursul următorilor 20 de ani, prinţul Philippe şi-a continuat pregătirea, principalele sale domenii de implicare devenind misiunile internaţionale de promovare a economiei belgiene şi a imaginii Belgiei în străinătate, dezvoltarea durabilă, dialogul între diversele comunităţi din Belgia, sprijinirea persoanelor vulnerabile şi cultivarea talentului, potrivit sursei menţionate mai sus. A prezidat zeci de misiuni economice în întreaga lume.

Prinţul Philippe a preluat, în 1993, preşedinţia de onoare a Agenţiei de Comerţ Exterior din Belgia (BFTA). Din această poziţie, a condus, timp de 20 de ani, peste 80 de misiuni economice în străinătate. A creat legături între companiile belgiene şi cele străine, dar şi între companiile din ţara sa. După 2013, a rămas preşedinte onorific al BFTA, însă i-a cerut surorii sale, prinţesa Astrid, să-l reprezinte în viitoarele misiuni economice.

Una dintre principalele preocupări ale prinţului Philippe a fost cea legată de dezvoltarea durabilă. Din 1993 până în 2013, a fost preşedinte de onoare al Consiliului Federal pentru Dezvoltare Durabilă, care reuneşte organisme economice, sociale, de mediu şi ştiinţifice din întreaga ţară, ce are ca obiectiv formularea de recomandări guvernului federal. În aceeaşi ordine de idei, a acceptat să devină preşedinte de onoare al Fundaţiei Polare Internaţionale.

A acţionat în susţinerea dialogului între cele trei comunităţi de limbă din Belgia, respectiv a vorbitorilor de limbă franceză, olandeză şi germană. Fondul "Prinţul Philippe" a fost înfiinţat în 1998 pentru a promova dialogul între cetăţenii din diferite comunităţi, pentru a încuraja o mai mare recunoaştere reciprocă şi respect pentru identităţile şi culturile lor individuale.

La 21 aprilie 2013, regele Albert al II-lea al Belgiei a abdicat în favoarea fiului său Philippe. Albert al II-lea, în vârstă de 79 de ani, a semnat actul de abdicare în cadrul unei ceremonii transmise în direct la televiziune, în Palatul Regal din Bruxelles, în prezenţa Guvernului şi Corpurilor constituite.

Philippe a devenit, în mod oficial, al şaptelea rege al Belgiei, depunând jurământul constituţional în Parlament, după o oră şi jumătate de la abdicarea tatălui său, regele Albert al II-lea. Mii de persoane purtând culorile roşu, galben şi negru, culorile naţionale, l-au ovaţionat pe noul rege Philippe, la Bruxelles, strigând "Trăiască regele!".

Regele Philippe a cunoscut-o pe viitoarea sa soţie, Mathilde d'Udekem d'Acoz, în 1996. După o relaţie discretă de trei ani, monarhul belgian şi-a anunţat logodna la 13 septembrie 1999 şi s-a căsătorit cu Mathilde la 4 decembrie 1999. Ceremonia civilă a fost condusă de primarul oraşului Bruxelles, cavalerul Francois Xavier de Donne, iar cea religioasă a fost oficiată de cardinalul Danneels, la Catedrala Saint Michel, şi a avut o asistenţă de 1.200 de persoane.

Mathilde s-a născut la 21 ianuarie 1973, în Uccle (una dintre cele 19 comune din regiunea capitalei Bruxelles), într-o familie aristocratică, fiind fiica unui judecător şi a unei contese. Şi-a început studiile la Bastogne (oraş francofon din regiunea Valonia), iar apoi a absolvit Institut de la Vierge Fidele din Bruxelles. În 1994, a absolvit, tot la Bruxelles, Institut Libre Marie, obţinând o diplomă în logopedie. Între anii 1995 şi 1999, Mathilde a lucrat ca logoped, potrivit https://www.monarchie.be/.

Cuplul regal are patru copii: prinţesa Elisabeta (n. 25 oct. 2001), ducesă de Brabant, prinţul Gabriel (n. 20 aug. 2003), prinţul Emmanuel (n. 4 oct. 2005) şi prinţesa Eléonore (n. 16 apr. 2008). AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Marina Bădulescu, editor online: Andreea Preda)

Explicaţie foto: Regina Mathilde şi Regele Philippe ai Belgiei, în cadrul unei recepţii organizate cu prilejul noului an, în onoarea instituţiilor europene, la Palatul Regal din Bruxelles, la 9 ianuarie 2020.