Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson (World Parkinson's Day) este marcată pe 11 aprilie, pentru a creşte gradul de informare cu privire la această boală şi pentru a dezvolta în rândul populaţiei o mai bună înţelegere a impactului acestei boli asupra celui suferind, dar şi asupra familiei şi societăţii.

La nivel european, Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson este susţinută de Asociaţia Europeană a Bolilor Parkinson (European Parkinson's Disease Association - EPDA) promovând o mai bună cunoaştere a acestei afecţiuni şi a modului în care aceasta poate afecta o persoană pe toate nivelurile: fizic, psihic şi emoţional, dar şi social şi economic.

Pacienţii în stadii avansate de boală devin din ce în ce mai mult dependenţi de ajutorul şi susţinerea semenilor. O mai bună informare conduce la reducerea stigmei asociată bolii şi poate creşte calitatea vieţii pentru cei afectaţi, potrivit site-ului dedicat acestei zile, www.whathealth.com. Marcarea Zilei mondiale de luptă împotriva bolii Parkinson reprezintă, de asemenea, şi o oportunitate de a strânge fonduri pentru management, proiecte de cercetare şi medicamente.

Ziua mondială de luptă împotriva bolii Parkinson a fost stabilită la această dată pentru a aniversa şi ziua de naştere a medicul James Parkinson, care a descris pentru prima dată această boală în lucrarea sa "Eseu despre paralizia tremurătoare" (1817). Simbolul zilei este o lalea roşie şi a fost lansat la 11 aprilie 2005, în cadrul Conferinţei de la Luxemburg.

Boala Parkinson este o boală degenerativă, caracteristică omului, ce survine în urma distrugerii lente şi progresive a neuronilor. Întrucât zona afectată joacă un rol important în controlul mişcărilor, pacienţii prezintă gesturi rigide, sacadate şi incontrolabile, tremor şi instabilitate posturală. Cele trei semne ale bolii Parkinson sunt: tremorul de repaus, rigiditatea şi bradikinezia. Dintre acestea, două sunt esenţiale pentru stabilirea diagnosticului. Simptomele sunt imprevizibile şi pot varia pe o scară de timp foarte scurtă, uneori doar de un minut. Instabilitatea posturală este al patrulea semn, dar survine tardiv, de obicei după opt ani de evoluţie a bolii.

Tratamentele medicale pentru terapia Parkinson pot declanşa sau agrava unele simptome nemotorii. Efectele adverse motorii ale tratamentelor pot lua forma tulburărilor de control al impulsurilor. Acestea sunt un set de tulburări psihiatrice care pot include comportamente compulsive, precum practicarea jocurilor de noroc compulsive, dar şi realizarea de cumpărături şi un consum excesive. Cu toate acestea, fără medicamente adecvate, simptomele bolii pot reveni rapid (de obicei într-o oră), potrivit www.whathealth.com.

În Uniunea Europeană, aproximativ 1,2 milioane de oameni au viaţa afectată de boala Parkinson.

Boala Parkinson este a doua cea mai frecventă tulburare neurodegenerativă legată de vârstă după boala Alzheimer. Se estimează că între 7 şi 10 milioane de oameni din întreaga lume au boala Parkinson. Prevalenţa bolii variază de la 41 de persoane la 100.000 în al patrulea deceniu de viaţă la peste 1.900 de persoane la 100.000 în rândul celor care au 80 de ani şi peste această vârstă. Incidenţa bolii sau rata cazurilor nou diagnosticate creşte, în general, odată cu vârsta, deşi se poate stabiliza la persoanele cu vârsta mai mare de 80 de ani. Se estimează că 4% dintre persoanele cu Parkinson sunt diagnosticate înainte de 50 de ani. Bărbaţii au de 1,5 ori mai multe şanse să facă Parkinson, potrivit parkinsonsnewstoday.com/. AGERPRES /(Documentare-Daniela Dumitrescu; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)