Salonic este al doilea oraş ca mărime din Grecia şi principalul oraş din regiunea greacă Macedonia, fondat în 315 î.Hr. de Cassandru al Macedoniei.

Biserica Sfântul Dumitru face parte din marile capodopere ale artei creştine timpurii, fiind unul dintre cele 15 monumente paleocreştine şi bizantine de la Salonic care au fost incluse în lista Patrimoniului mondial UNESCO în 1988, potrivit www.thebyzantinelegacy.com/demetrios-thessaloniki.

Biserica Sfântul Dumitru din Salonic, sau Aghios Dimitrios este un lăcaş de cult creştin ortodox cu hramul Sfântului Dumitru, ocrotitorul oraşului Salonic. Biserica datează de pe vremea când oraşul Salonic era cel de-al doilea oraş ca mărime din Imperiul Bizantin. whc.unesco.org. Ridicată iniţial în secolul al IV-lea pe locul unor băi romane, a cunoscut o primă organizare în secolul al VII-lea, iar apoi o alta în secolul al VIII-lea.

Biserica este renumită pentru mozaicurile din interiorul său. Mozaicurile din biserică nu sunt legate de un program de ansamblu. Sunt panouri votive, care au fost executate de-a lungul veacurilor, drept prinos marelui sfânt taumaturg pentru binefacerile aduse unor persoane particulare sau oraşului al cărui protector era. Cele mai vechi, aşezate pe pereţii colateralelor, datează din secolele al V-lea si al Vl-lea. Multe dintre ele au supravieţuit incendiului care a distrus biserica sub Heraclius, în anul 630. Curăţate în 1907 de tencuiala turcească ce le acoperea, ele au dispărut aproape cu totul în incendiul din 1917, potrivit www.crestinortodox.ro.

Cel mai adesea sfântul era înconjurat de donatori şi de familiile lor. Dar incendiul din 1917 a scos la iveală şi unele mozaicuri până atunci necunoscute. Mozaicurile posterioare incendiului din 630 ocupau mai ales stâlpii de la intrarea altarului. Pe faţa de nord a stâlpului sud, sfântul Dumitru este înconjurat, la dreapta sa, de un episcop şi, la stânga sa, de un magistrat: după inscripţiile din partea de jos a tabloului aceştia ar fi ctitorii bisericii, adică episcopul care a reconstruit-o şi prefectul Leontios care a ridicat-o în secolul al V-lea.

Inscripţia mulţumeste încă o data sfântului Dumitru pentru ca a eliberat oraşul "întorcând din faţa lui valul flotelor barbare" atunci când a avut loc atacul slavilor, în 617. Acest panou este cu totul diferit de iluzionismul picturii elenistico-romane. Arta mozaicului se apropie aici de arta icoanelor, care căpătase o mare dezvoltare începând din a doua jumătate a secolului al Vl-lea. Compoziţia este dominată de grija faţă de o simetrie elementară. Zidul crenelat care, sub o îngustă fâşie de cer albastru, ocupa fundalul, nu mai are valoarea unui element de decor realist sau teatral, ci joacă rolul unui ornament destinat să scoată în evidenţă cele trei personaje: cele două creneluri de care sunt agăţate draperii verzi alcătuiesc un fel de nimb pătrat în spatele capetelor episcopului şi magistratului.

Restaurarea completă a bisericii s-a încheiat abia în anul 1949, potrivit www.crestinortodox.ro/biserica-lume. În colţul sud-estic al bisericii se află Capela Sfântului Eftimie - Euthymios. Biserica cu cinci abside şi un pronaos păstrează o cripta subterană, unde, conform tradiţiei, a avut loc martiriul marelui mucenic. Excavaţiile au scos la lumină şi ruinele băii romane, unde se crede că Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a fost ţinut prizonier şi, mai apoi, executat de către soldaţi. Tot aici a mai fost găsită şi o fântână antica; se crede ca aceasta este fântâna în care soldaţii au aruncat trupul martirului Dimitrie. Cripta Sfântului Dimitrie este considerată drept sit arheologic încă din anul 1918, când a fost descoperită. Între anii 1985-1988, o serie de excavaţii au avut loc în partea nordică a acesteia, restaurându-se astfel încă o latură a criptei. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Suzana Cristache Drăgan, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: www.comuniuneortodoxa.ro/