Academicianul Victor A. Voicu, profesor de farmacologie, toxicologie şi psihofarmacologie clinică, s-a născut la 29 iunie 1939, în localitatea Bolovani, jud. Dâmboviţa.

Între 1957 şi 1962, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină Generală din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila" din Bucureşti. În 1967, a devenit medic specialist în Explorări Funcţionale la UMF "Carol Davila".

Îşi susţine teza de doctorat în 1970, intitulată "Homeostazia şi reactivitatea farmacodinamică a sistemului nervos vegetativ în sindromul acut de iradiere", potrivit dicţionarului "Membrii Academiei Române/ 1866-2003" (Ed. Enciclopedică / Ed. Academiei Române, Bucureşti, 2003).

A fost asistent la Catedra de Farmacologie din Bucureşti (1963-1966), cercetător în cadrul Centrului de Cercetări Ştiinţifice a Ministerului Sănătăţii (1964-1970), şef de laborator de farmacodinamie la Centrul de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare (1970), profesor (din 1972) şi şef al Catedrei de Farmacologie al Facultăţii de Medicină din Craiova (din 1973).

Din 1974, este medic primar, specialitatea Explorări Funcţionale. În anul 2000, a devenit medic primar şi în specializarea Farmacologie Clinică, supraspecializare Toxicologie Clinică, potrivit acad.ro.

Din 1987 până în 2001, a fost comandant al Centrului de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare, iar din 2001 până în 2013, a ocupat funcţia de Director al Centrului de Cercetări Ştiinţifice Medico-Militare. General de brigadă şi şef al Direcţiei Medicale din Ministerul Apărării Naţionale (1990-1995). Din 1992, este profesor de toxicologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

A înfiinţat prima Catedră de Farmacologie a Facultăţii de Medicină din Craiova (1972) şi prima Catedră de Toxicologie Clinică din învăţământul românesc, la UMF "Carol Davila" (1992). În cadrul acesteia din urmă, în 2005, a înfiinţat o nouă disciplină, Psihofarmacologia.

S-a implicat, ca şef al Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării, în organizarea şi dislocarea în teatrul de operaţiuni din Zona Golfului Persic, a primului Spital Militar de Campanie românesc, în afara teritoriului naţional, conform acad.ro.

Preşedinte al Societăţii Române de Farmacologie, Terapeutică şi Toxicologie, preşedinte al Consiliului ştiinţific al Agenţiei Naţionale a Medicamentului (2002-2009), membru al Consiliului Asociaţiei Europene de Farmacologie Clinică şi Terapeutică (1997), membru al grupului de lucru al Asociaţiei Europene a centrelor antitoxice şi toxicologilor clinicieni pentru acreditarea centrelor antitoxice etc. Din 2006, este membru al Consiliului Director şi preşedinte al Comisiei de exceptare terapeutică în cadrul Agenţiei Naţionale Antidrog. În 1998 şi 2015, a fost preşedintele Comisiei de Toxicologie şi Toxicodependenţă din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Membru corespondent (18 decembrie 1991) şi membru titular (21 decembrie 2001) al Academiei Române. La 4 martie 2002, a devenit secretar general al Academiei Române, funcţie deţinută până în 2006. În 2014, a fost ales, din nou, secretar general al Academiei Române. Este preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale, Academia Română, începând cu 2014. Din anul 2018, este vicepreşedinte al Academiei Române.

În 2017, a fost ales membru corespondent străin al Academiei Naţionale de Medicină din Franţa.

Activitatea sa de cercetare s-a axat pe studiul farmacologiei experimentale şi clinice, vizând în special sistemul nervos vegetativ şi cardio-vascular. Are contribuţii în fiziopatologia şi patofarmacologia organismului iradiat, farmacologia şi toxicologia pesticidelor organofosforice, toxicologia şi eficacitatea mijloacelor antidotice în intoxicaţii cu organofosforice, farmacoterapia hipertensiunii arteriale şi aritmiilor cardiace etc.

Este coautorul "teoriei interacţiunilor finite", ce se referă la interacţiunea medicament-receptor ca o interacţiune între o moleculă şi o structură biologică dată, care are, în mod esenţial, proprietăţile unei structuri continui. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 260 de lucrări publicate în ţară şi străinătate, monografii, cărţi, dintre care amintim: "Mecanisme enzimatice în farmacodinamie" (1977); "Farmacologie" (1980); "Farmacologia alcaloizilor din ergot" (1981); "Elemente de patofarmacologie clinică" (1987); "Toxicologia clinică" (1997); "Enzymatic Mechanisms in Pharmacodynamics" (1997); "Antipsihotice" (2006); "Diagnostic şi tratament în intoxicaţiile acute" (2006).

Lucrarea sa "Mecanisme farmacologice la interfeţe membranare" a fost distinsă cu Premiul "Daniel Danielopolu" al Academiei Române (1994).

Deţine peste 17 brevete de invenţie, care se referă, mai ales, la preparate medicamentoase noi, în majoritate aplicate în practică.

A fost distins cu: două medalii de aur la Salonul Internaţional al Invenţiilor, Eureka, Bruxelles, 1992; medalia "International man of the year 1995-1996 in recognition of his services to medicine", conform selecţiei efectuate de International Biographical Centre of Cambridge, Anglia; "Man of the Year" 1996 şi medalia de aur din partea American Biographical Institute, medalia de aur la Salonul Internaţional de Invenţii, Geneva, 2001; Ordinul "Virtutea Militară" în grad de ofiţer, noiembrie 2002; Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de cavaler, decembrie 2002; Ordinul "Meritul Sportiv" clasa a II-a, decembrie 2004; Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de ofiţer, 2014, conform acad.ro.

În iunie 2019, i-a fost acordată Emblema de onoare a Statului Major al Apărării.

Este Doctor Honoris Causa al Universităţii "Ovidius" din Constanţa (14 aprilie 2005) şi Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest "Vasile Goldiş" din Arad (17 iunie 2005). AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)