Nicolae Cajal, medic specialist în microbiologie şi virusologie, s-a născut la Bucureşti, la 1 octombrie 1919.

Studiile liceale le-a efectuat la Liceul ''Matei Basarab'' din Bucureşti, apoi a absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, devenind, în 1946, doctor în medicină şi farmacie, apoi, în 1958, doctor docent, potrivit dicţionarului ''Membrii Academiei Române / 1866-2003)'' (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

Atras încă din timpul studiilor universitare de domeniul microbiologiei, a lucrat ca intern în laboratoare de spital, în laboratoarele Catedrei de Bacteriologie (din 1944) şi ale Catedrei de Inframicrobiologie (Virusologie) ale Facultăţii de Medicină Bucureşti (din 1945), formându-se ca specialist microbiolog şi virusolog sub conducerea savantului Ştefan S. Nicolau, se arată în volumul ''Nemuritorii. Academicieni români'' editat de Agenţia Naţională de Presă Rompres/AGERPRES în 1995.

Nicolae Cajal a fost profesor şi şef al Catedrei de Virusologie de la Institutul de Medicină şi Farmacie din Bucureşti (din 1966), precum şi director al Institutului de Virusologie al Academiei Române (1967-1994). A fost expert al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (din 1966) şi director al Serviciilor medicale din Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (din 1977).

Ca cercetător în domeniul virusologiei, a publicat peste 400 de lucrări şi studii, apărute în ţară şi străinătate: ''Consideraţiuni asupra simptomatologiei şi prognosticului trichinozei'' (1946), ''Lumea virusurilor'' (1962), ''Turbarea'' (1962), ''Cercetări de profilaxie specifică antirujeoloasă'' (1970), ''Relaţii între virusuri şi tumori'' (1971), ''Virusuri condiţionat patogene'' (1972), ''Encefalite şi encefalopatii virale de evoluţie lentă'' (1974), ''Rujeola. Etiopatogenie şi profilaxie'' (1978), ''Enterovisuri nepoliomelitice. Implicaţii în patologie şi în poluarea mediului ambiant'' (1983) ş.a.

A îngrijit editarea ''Operelor alese'' ale prof. dr. Ştefan S. Nicolau (1973), a fost redactor responsabil la ''Revue Roumaine de Virusologie'' (din 1967) şi membru în colegiul de redacţie al unor reviste de specialitate din străinătate.

I-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Oradea (1994), Timişoara (1995), Cluj (1995), Iaşi (1996).

Nicolae Cajal a fost preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România între 1994-2004.

A fost senator de Bucureşti, independent, pe lista FSN, în perioada 9 iunie 1990-14 octombrie 1992.

În 1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, apoi a devenit membru titular (din 22 ianuarie 1990), iar în perioada 2 februarie 1990-1 februarie 1994 a fost şi vicepreşedinte al acestui înalt for de ştiinţă şi cultură.

A fost, de asemenea, preşedinte al Societăţii de Microbiologie din România, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale (din 1990), membru în Biroul Executiv al Comisiei Naţionale UNESCO pentru România, preşedinte al Fundaţiei ''M. H. Elias'' a Academiei Române, director onorific al Centrului Cultural Român din Viena (din 1992) şi al Centrului European pentru Comunicare Socială şi Relaţii Interetnice al Academiei Române (din 1994), membru al Societăţii Regale de Medicină din Londra, al Societăţii Internaţionale de Patologie Comparată, al Societăţii Franceze de Microbiologie, al Asociaţiei Europene pentru Studiul Poliomielitei şi Altor Viroze etc.

Nicolae Cajal a murit la 7 martie 2004, la Spitalul Elias din Bucureşti.

La 7 iunie 2019 a avut loc inaugurarea Muzeului de Istorie şi Cultură a Evreilor din România "Dr. Nicolae Cajal" din Bucureşti. În octombrie 2019, Academia Română, prin Secţia de Ştiinţe Medicale, în parteneriat cu Fundaţia "Academician Nicolae Cajal" au organizat evenimentul "100 de ani de la naşterea academicianului Nicolae Cajal". AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Gabriela Badea)