Reprezentant al şcolii româneşti de microbiologie, organizator al practicii de producere a serurilor, medicul Constantin Ionescu-Mihăeşti a contribuit la organizarea Institutului de Seruri şi Vaccinuri "Dr. I.Cantacuzino" din Bucureşti şi a fost unul din principalii organizatori ai marilor campanii împotriva epidemiilor de holeră, tifos exantematic, poliomielită din 1913 şi 1918-1919.

S-a născut la 12 septembrie 1883 în Bucureşti, unde a făcut studiile liceale dar şi pe cele universitare, respectiv Facultatea de Medicină (1900-1907). În anul 1907 şi-a susţinut teza "Contribuţiuni experimentale asupra permeabilităţii intestinului pentru pulberi inerte", obţinând titlul de doctor în medicină şi chirurgie, notează lucrarea "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003).

În cadrul Laboratorului de Medicină Experimentală de la Facultatea de Medicină din Bucureşti a deţinut, pe rând, posturile de preparator (1903-1906), asistent (1906-1908) şi şef de lucrări (1913-1921).

Şi-a continuat specializarea la Baltimore, Boston, New York şi Paris. În perioada războaielor balcanice (1913) s-a numărat printre membrii misiunii române pentru combaterea holerei în Bulgaria, iar între 1918 şi 1919, printre membrii misiunii Crucii Roşii Române pentru combaterea epidemiilor din Marsilia.

A organizat Laboratorul Central din Iaşi şi pe cel din Harkov pentru prepararea serurilor şi vaccinurilor necesare armatei şi populaţiei civile.

Împreună cu dr. I. Cantacuzino, a contribuit la organizarea Institutului de Seruri şi Vaccinuri din Bucureşti, concentrându-şi cercetările asupra profilaxiei şi tratamentului bolilor infecţioase. A adus contribuţii la studierea virusului poliomelitic, la prepararea vaccinului antiexantematic, la studiul patogeniei infecţiei tuberculoase, fiind promotorul introducerii vaccinului BCG în profilaxia tuberculozei şi situând astfel România printre primele ţări din lume în care acest vaccin a fost aplicat pe scară largă.

A fost subdirector (1923-1934) şi director (1934-1952, 1955-1962) al Institutului de Seruri şi Vaccinuri "Dr. I.Cantacuzino" din Bucureşti, profesor de patologie generală la Facultatea de Medicină din Iaşi (1925-1930) şi profesor de bacteriologie, apoi profesor de medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti (1930-1962).

Rezultatele cercetărilor sale le-a expus pe larg în numeroase lucrări şi studii ştiinţifice, între care: "De l'action precipitante du serum sur les solutions de pepsine" (1908, în colaborare), "Noţiuni de epidemiologie şi serovaccinaţiuni" (1914), "Sur un microbe capsule trouve chez le pou et l'homme atteint de typhus exanthematique" (1919), "Sur le virus poliomyelitique de Roumanie" (1929), "Vaccinaţiunea antituberculoasă BCG în România" (1939) ş.a.

A fost membru corespondent (27 mai 1938), membru titular (24 mai 1945) şi membru titular onorific (12 august 1948) al Academiei Române. Membru al Academiei de Medicină din Bucureşti.

A murit la 14 aprilie 1962, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Irina Andreea Cristea; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)