"This Side of Paradise" ("Dincoace de Paradis"), romanul de debut al scriitorului american F. Scott Fitzgerald, a fost publicat la 26 martie 1920, fiind schiţat într-o primă formă în timpul Primului Război Mondial, o imagine a unei generaţii derutate, ale cărei idealuri fuseseră pierdute în anii războiului şi în perioada de criză care a urmat.

A fost considerat drept unul dintre primele semne ale formării unei conştiinţe a "generaţiei pierdute", incapabilă să se adapteze la formele de existenţă propuse de societatea americană postbelică, potrivit Dicţionarului cronologic - Literatura americană, Dan Grigorescu (Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977).

Francis Scott Fitzgerald, născut la 24 septembrie 1896, la St. Paul (Minnesota), a studiat la şcoala catolică Newman, din New Jersey, unde l-a cunoscut pe Părintele Sigourney Fay, cel care i-a remarcat talentul şi l-a încurajat să-şi cultive pasiunea literară, notează site-ul biography.com. Părintele a devenit ghidul său spiritual şi a apărut sub numele de Monseniorul Darcy în primul său roman "This Side of Paradise".

După absolvire, Fitzgerald şi-a continuat dezvoltarea artistică la Universitatea Princeton. Campusul cu arbori mari şi turnuri gotice acoperite de iederă este evocat în roman, într-un mod în care Fitzgerald a dorit să-i confere Princeton-ului o aură venerabilă şi romantică.

Adevăraţii săi maeştri sunt John Peale Bishop, colegul de promoţie şi Edmund Wilson, venit cu un an înaintea sa la Princeton. Întâlnirea cu Bishop în primăvara anului 1914 este relatată în "This Side of Paradise".

Citirea cărţii lui Hugh Walpole, "Fortitude" ("Forţă sufletească"), în 1913, l-a făcut să se gândească pentru prima dată la conceperea unui roman. Fitzgerald a ştiut să extragă învăţăminte din experienţele trăite la St. Paul şi la Newman, a fost capabil să se analizeze cu destulă obiectivitate şi să transpună totul în "Egoistul romantic", într-un pasaj pe care l-a reluat apoi în "This Side of Paradise". Predilecţia sa pentru echipa din Princeton este analizată în termeni ce reamintesc graţia melancolică pe care a observat-o, în ianuarie 1907, la un căpitan de basketball, şi pe care o transpune şi o dezvoltă, aşa cum va face adesea cu evenimentele determinante, în prima versiune a romanului "This Side of Paradise", intitulată "Egoistul romantic", scrisă după ce s-a înrolat, temându-se că va muri în război. Romanul a fost respins de editori, potrivit www.sparknotes.com/lit/paradise/context.

În 1917, s-a înrolat în armată, fapt care a marcat plecarea sa de la Princeton, fără o diplomă. A fost avansat la gradul de sublocotenent de infanterie şi trimis la Sheridan, lângă Montgomery, în statul Alabama. Acolo, a cunoscut-o pe tânăra Zelda Sayre, în vârstă de 18 ani, de care s-a îndrăgostit şi care l-a impulsionat să termine primul său roman pentru ca ea să accepte căsătoria cu el.

În a doua versiune a romanului "Egoistul romantic", Fitzgerald mărturiseşte că a avut ca modele pe scriitorii Compton Mackenzie şi pe H.G. Wells, ca principiu estetic spontaneitatea, iar ca subiect evenimentele din copilărie şi din adolescenţă uşor transfigurate. După criticile aduse de John Bishop şi Charles Donahoe, manuscrisul este profund modificat, scurtat, iar ceea ce fusese iniţial "Egoistul romantic" nu mai constituie decât prima parte a primului său roman. Autorul nu se mai mulţumeşte să menţioneze evenimentele, le face să reiasă şi fie vizibile. Dobândise simţul acţiunii dramatice şi arta punerii în scenă. Experienţa lui teatrală este astfel folosită, iar simţul instinctiv al dialogului susţine scenele de dragoste. A doua parte a romanului "Formarea unui personaj" introduce majoritatea evenimentelor petrecute de la refuzul primei forme a romanului de către editorul său Charles Scribner până la întâlnirea lui Scott Fitzgerald cu Zelda. În "Formarea unui personaj" întreg materialul este nou, cu excepţia a două capitole, primul şi al treilea, inspirate din texte anterioare.

Expediat pe 3 septembrie 1919 editorului său, cu un nou titlu - "This Side of Paradise", manuscrisul a fost acceptat pe 16 septembrie 1919. În răspunsul adresat lui Maxwell Perkins, care-i reprezenta interesele pe lângă Scribner, îşi exprimă dorinţa ca volumul să fie tipărit cât mai curând, chiar înainte de sfârşitul anului, sperând ca drepturile de autor să-i permită să se căsătorească. Când află după câteva zile că romanul nu va apărea până în primăvara lui 1920 şi că nu e cazul să-şi facă mari iluzii în privinţa drepturilor de autor, se hotărăşte să se îndrepte spre o altă sursă de câştig mai rapid, nuvela. Până la publicarea romanului va vinde 15 nuvele. Suma primită pentru ele creşte vertiginos, de la 215 dolari pentru primele şase nuvele, la 500 de dolari pentru o nuvelă, în ianuarie 1920. De acum încolo poate trăi de pe urma scrisului, potrivit volumului "Scott Fitzgerald", de Andre Le Vot, Ed. "Eminescu", 1983.

''This Side of Paradise'', varianta revizuită a primei sale cărţi, a avut recenzii extraordinare, transformându-l pe Fitzgerald, la doar 24 de ani, într-unul dintre cei mai promiţători tineri scriitori. La doar o săptămână după publicare, în sâmbăta Paştilor, la 3 aprilie 1920 s-a căsătorit cu Zelda Sayre, la New York. Au avut o fiică, pe Frances Scott Fitzgerald, născută în 1921.

Romanul lui Scott Fitzgerald era fluent şi construit cu grijă. Deşi personajele lui păreau frivole, iar viaţa sa la fel, Scott Fitzgerald se considera un profesionist. Fitzgerald avea un uimitor talent de a înregistra senzaţiile pe care le trăia, notează Marcus Cunliffe, în "Literatura Statelor Unite", Ed. "Pentru literatura universală", Bucureşti, 1969.

Succesul cărţi nu l-a făcut bogat pe Fitzgerald, după cum spera sau după cum îl îndreptăţeau să presupună succesul şi modul în care se vorbea despre roman. În 1920, n-a încasat pentru acest roman decât puţin peste 6.000 de dolari, ce reprezenta o treime din câştigurile lui. În anii care au urmat, sumele au descrescut progresiv, încât la patru ani după apariţie romanul, vândut în 50.000 de exemplare, i-a adus sub 12.000 dolari, potrivit sursei menţionate.

Cel mai mare roman al său, "The Great Gatsby" ("Marele Gatsby"), publicat în 1925, a fost foarte bine primit abia în anii '50-'60, cu mult după moartea autorului şi este considerat, astăzi, unul dintre cele mai bune romane americane scrise vreodată.

Scott Fitzgerald a murit, în urma unui infarct, la 21 decembrie 1940, la vârsta de 44 de ani, la Hollywood. Scriitorul nu s-a bucurat în timpul vieţii de celebritatea pe care şi-a dorit-o şi pe care o are în zilele noastre. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Lăzăroiu)

Sursa foto: www.gutenberg.org