Microbiologul, imunologul şi anatomistul Ilia Ilici Mecinikov s-a născut la 15 mai 1845 la Harkov, Rusia. A fost cunoscut pentru cercetări de pionierat în domeniul sistemului imunitar şi pentru descoperirea tratamentului holerei şi a fost laureat al Premiului Nobel pentru Medicină (1908) pentru cercetările sale în domeniul fagocitozei, potrivit www.nobelprize.org.

A studiat ştiinţele naturii la Universitatea din Harkov, apoi a plecat în Germania, pe insula Helgoland (de la Marea Nordului) unde a studiat fauna marină, după care şi-a continuat studiile la Universitatea din Giessen, apoi la Göttingen şi, la Academia din München. A mai urmat studii la Institutul de Biologie Marină de la Napoli. În Germania, a studiat înmulţirea sexuată şi asexuată a parazitului broaştei, iar în Italia a studiat bureţii marini şi steaua de mare.

În 1867 a revenit în Rusia şi a fost numit doctor docent la Universitatea din Odesa. La scurt timp s-a mutat la Universitatea din St. Petersburg. În 1870 a revenit la Odesa pentru a prelua funcţia de profesor titular de zoologie şi anatomie comparată.

A devenit interesat în studiul microbilor şi mai ales al sistemului imunitar. În 1882 a renunţat la funcţia sa de la Universitatea din Odesa şi a pus bazele unui laborator în Messina, Italia.

A contribuit la întemeierea şi fundamentarea microbiologiei, imunologiei, embriologiei evoluţioniste, patologiei comparate şi, de asemenea, a gerontologiei şi medicinei anti-îmbătrânire. A fost unul dintre cei mai înflăcăraţi susţinători ai evoluţionismului şi darwinismului.

A descoperit fenomenul fagocitozei în 1883 şi a emis teoria fagocitară a imunităţii, confirmată şi integrată mai târziu în teoria celulară a imunităţii. Multe din cercetările sale fundamentale asupra fagocitozei, imunităţii, microbilor, toxinelor şi vaccinurilor au fost publicate în "Annales de l'Institut Pasteur".

O parte dintre studiile sale au fost sintetizate în cărţile: "Leçons sur la pathologie comparée de l'inflammation", Paris, 1892 şi "L'immunité dans les maladies infectieuses", Paris, 1901, potrivit medicaacademica.ro. Contribuţiile sale în domeniul gerontologiei au intrat, de asemenea, în patrimoniul ştiinţei universale. În 1903, a creat termenul de gerontologie, devenit universal în ştiinţă, biologie şi medicină. A fost şi colaborator apropiat şi continuator al operei savantului francez Louis Pasteur.

A murit la 15 iulie 1916, la Paris. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Cristian Anghelache, editor online: Irina Giurgiu)

Sursa foto: nobelprize.org