"Simfonia Alpilor" ("Eine Alpensinfonie") este un poem simfonic al compozitorului german Richard Strauss (1864-1949).

Partitura evocă o experienţă reală trăită de autor: un traseu de 11 ore, început în zorii zilei şi terminat odată cu venirea nopţii, pe unul din masivele muntoase din Alpi. Expediţia sa a fost una palpitantă, căci odată ajuns în vârf, o furtună violentă l-a obligat să se întoarcă în condiţii dificile. Se pare că Strauss a avut o experienţă aproape identică în copilărie, astfel încât emoţiile aventurii extreme s-au întrepătruns cu nostalgia amintirilor. De altfel, Richard Strauss a îndrăgit atât de mult Alpii, încât în 1908 şi-a ridicat o casă în staţiunea Garmisch-Partenkirchen, de la ale cărei ferestre puteau fi admirate privelişti magnifice.

Lucrul la "Simfonia Alpilor" a început în anul 1899, deşi iniţial, compoziţia trebuia să fie un omagiu adus pictorului elveţian Karl Stauffer-Bern şi intitulată "Tragedia unui artist". Strauss a reluat proiectul în 1911, moment în care se afla sub influenţa filosofiei lui Friedrich Nietzsche. De aceea, a intenţionat să-şi numească simfonia "Anticristul", după numele unei cărţi din 1888 semnată de gânditorul german.

Partitura avea să fie gata de abia în februarie 1915, după aproximativ trei luni de intensă creaţie orchestrală. Opera i-a fost dedicată contelui Nicolaus Seebach, directorul Operei Regale din Dresda.

Poemul simfonic al lui Strauss este interpretat de o orchestră compusă din 125 de instrumentişti, durează aproximativ 50 de minute şi este împărţit în 22 secţiuni, fiecare evocând, în ordine cronologică, un moment semnificativ al ascensiunii şi coborârii. Câteva dintre acestea sunt: "Răsăritul soarelui", "Intrarea în pădure", "La cascadă", "Pe pajişti înflorite", "Momente periculoase", "Pe vârf", "Calmul dinaintea furtunii", "Fulgere şi furtună, coborârea", "Asfinţit" şi "Noapte".

Premiera a avut loc la 28 octombrie 1915, la Dresden Hofkapelle din Berlin.

Prima înregistrare a "Simfoniei Alpilor" datează din 1925, fiind realizată de Filarmonica din Berlin, sub bagheta dirijorului Oskar Fried. Poate cea mai ambiţioasă versiune din timpul vieţii lui Strauss este cea din 1941, înregistrată de Orchestra de Stat din Berlin, condusă de însuşi Richard Strauss.

Compozitorul Richard Strauss s-a născut în oraşul Munchen. Şi-a însuşit primele noţiuni de muzică de la diferiţi membri ai familiei sale (pianul cu mama, vioara cu unchiul său), apoi a studiat compoziţia cu F.W. Meyer. În 1886, a plecat în Italia, de unde s-a întors cu primul său poem simfonic "Aus Italien". A acceptat la Munchen postul celui de-al treilea dirijor, pentru trei ani, timp în care a compus două noi poeme simfonice "Macbeth" şi "Don Juan", ultimul fiind considerat capodopera lui în domeniul muzicii orchestrale. În 1889, a compus "Moarte şi transfiguraţie".

Între 1894 şi 1898, a compus "Till Eulenspiegel", "Aşa grăit-a Zarathustra" şi "Don Quijote". A fost numit, în 1898, dirijor al Orchestrei din Berlin. În 1905, a înregistrat un real triumf cu "Salomeea", în care Richard Strauss a transpus în muzică o piesă deosebit de îndrăzneaţă, scrisă în franceză de Oscar Wilde. Din acel moment, s-a consacrat aproape exclusiv teatrului muzical. În 1919, Strauss a fost numit în conducerea artistică a Operei din Viena. Şi-a inaugurat postul cu premiera "Die Frau ohne Schatten", pe un libret de Hofmannsthal.

În 1945, a compus "Metamoforze", un studiu pentru 23 de instrumente de coarde, probabil capodopera muzicală a întregii sale vieţi. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea)