Dumitru Popescu, preot şi profesor, a urmat marelui teolog ortodox, părintele profesor Dumitru Stăniloae.

S-a născut la 29 iunie 1929, în comuna Călugăreni, judeţul Giurgiu, într-o familie de preot, tatăl său, Gheorghe Popescu, fiind preot paroh la Călugăreni.

Absolvent al Seminarului "Nifon" din Bucureşti (1948), între anii 1948-1955 a fost obligat să-şi întrerupă studiile din cauza situaţiei grele familiale, tatăl său fiind condamnat. În această perioadă îşi satisface stagiul militar, timp de trei ani, la Şinca-Veche, în judeţul Braşov, într-un detaşament de muncă forţată.

Între anii 1955-1959 a urmat cursurile de licenţă ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti, iar între 1959 şi 1962, cursurile de doctorat.

A frecventat cursurile Facultăţii de Teologie Protestantă din Lausanne (1966-1967), ale Institutului Ecumenic din Bossey (1966-1967) şi ale Universităţii Gregoriene din Roma (1968-1970).

În 1972 şi-a susţinut teza de doctorat "Eclesiologia romano-catolică după documentele celui de-al doilea Conciliu de la Vatican şi ecourile ei în teologia contemporană", obţinând titlul de doctor în teologie, specialitatea dogmatică şi simbolică la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

A fost pe rând asistent, conferenţiar şi profesor la Institutul Teologic din Bucureşti şi director al Seminarului Teologic din Bucureşti (1964-1972), prorector şi apoi rector al Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1972-1980); decan al Facultăţii de Teologie din cadrul Universităţii din Bucureşti (1991-1996).

Între 1980 şi 1988 a fost director de studii la Conferinţa Bisericilor Europene cu sediul la Geneva, perioadă în care a publicat, în franceză, engleză şi germană, mai multe volume asupra conferinţelor ecumenice pe care le-a organizat la nivel european, între care: "Le soupir de la creation" (1983); "La dynamique de esperance" (1984); "La reception du BEM (Bapteme, Eucharistie, Minister) " (1986). Cărţile au apărut la Editura Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva.

Între anii 1998-2007 a predat cursuri de dogmatică ortodoxă la Institutul Ecumenic şi Patristic din Bari, de pe lângă Universitatea San Tomaso din Roma, Italia.

S-a aplecat cu deosebire asupra teologiei dogmatice şi simbolice, rezultatele cercetărilor sale regăsindu-se în numeroase lucrări ştiinţifice, între care: "Teologie şi cultură" (1993); "Ortodoxie şi contemporaneitate"; "Hristos - Biserică - Societate, Ortodoxie şi Catolicism" (1998); "Omul fără rădăcini" (2001), precum şi în peste o sută de articole şi studii teologice, publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, în italiană şi franceză.

Preotul profesor Dumitru Popescu este autorul tratatului de teologie dogmatică ortodoxă "Iisus Hristos Pantocrator" (2003), prefaţat de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Teoctist (1986-2007).

În anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat titlul academic de Decan Onorific pentru întreaga sa activitate profesională şi administrativă. De asemenea, i-a fost acordat Ordinul Naţional Steaua României în grad de Ofiţer.

A fost membru în Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureştilor, în Adunarea Naţional Bisericească şi în Consiliul Naţional Bisericesc. Părintele Dumitru Popescu a trecut la cele veşnice la 10 martie 2010, în Bucureşti. (surse: Membrii Academiei Române - Dicţionar, Bucureşti, 2003; https://www.crestinortodox.ro/; https://basilica.ro/) AGERPRES (Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Anda Badea)