Alexander Fleming s-a născut la 6 august 1881, la Lochfiled, lângă Darvel (Ayrshire, Scoţia), într-o familie de fermieri nu foarte înstărită.

După studiile efectuate la Politehnica din Londra, la St. Mary's Hospital Medical School, Universitatea din Londra, lucrează în cercetare sub directa îndrumare a lui Sir Almroth Edward Wright (1861-1947), profesor de patologie şi specialist în domeniul imunologiei. În 1908, obţine medalia Cheadley pentru lucrarea "Infecţia bacteriană acută".

După 1918, reia cercetarea asupra bacteriilor, la St. Mary's Hospital Medical School, cu scopul descoperirii unor agenţi antibacterieni, iar în 1921 descoperă enzima denumită lizozim. În 1928, este numit profesor de bacteriologie la Universitatea din Londra.

Ocupându-se cu predilecţie de cultura bacteriilor, Alexander Fleming a descoperit întâmplător, în septembrie 1928, penicilina, produsă de culturile unui mucegai (mucegaiul Penicillium). Iniţial, a denumit această ciupercă ''mould juice'' (zeamă de mucegai), iar la 7 martie 1929 i-a dat numele de ''penicilină''. Primul raport privind penicilina l-a publicat la 10 mai 1929 în ''British Journal of Experimental Pathology'', iar în iunie apare lucrarea ''Despre efectul antibacterian al culturilor de penicilină''. Ulterior, a demonstrat efectul penicilinei asupra stafilococilor, streptococilor, genococilor, meningococilor şi pneumococilor şi, implicit, puterea acesteia de a combate infecţiile, pneumoniile şi meningitele.

Contribuţii în cercetarea privind penicilina au adus Alexander Fleming, Ernest Boris Chain, Norman George Heatley şi un medic australian, Howard Walter Florey. În 1940, s-a reuşit izolarea şi prepararea în stare purificată şi concentrată a penicilinei.

Fleming, Chain şi Florey au primit în 1945 Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină ''pentru descoperirea penicilinei şi a efectelor curative ale acesteia în diverse boli infecţioase'' potrivit www.nobelprize.org.

A scris numeroase lucrări de bacteriologie şi imunologie, care au fost publicate în reviste de ştiinţă şi medicină. I-au fost decernate numeroase premii şi medalii, precum şi titluri şi diplome din partea a peste 30 de universităţi europene şi americane. A fost membru de onoare al unui mare număr de societăţi medicale şi ştiinţifice din întreaga lume.

S-a stins din viaţă la 11 martie 1955, la Londra, şi a fost înmormântat în Catedrala Saint Paul din Londra. AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache)