''Dacă oamenii ar cunoaşte cât de greu a trebuit să muncesc ca să ajung la cunoaştere, nu ar mai părea atât de extraordinară'', spunea biografului său cel care prin munca sa de geniu depusă în imperiul Renaşterii a rămas un titan al culturii umanităţii.

Michelangelo Buonarotti s-a născut la 6 martie 1475, într-o familie de clasă mijlocie de bancheri, în orăşelul Caprese, din apropiere de Arezzo, în frumoasa Toscana. Când avea şase ani, mama sa a murit, iar el a continuat să locuiască alături de familia doicii în grija căreia fusese dat pentru a fi crescut, notează https://www.theartstory.org.

La 13 ani, tatăl său a înţeles că Michelangelo nu avea aptitudini pentru viaţa de familie. A fost trimis să fie ucenic în studioul de lucru al renumitului Domenico Ghirlando. După numai un an de zile, Lorenzo de Medici i-a cerut acestuia să-i trimită pe doi dintre cei mai buni elevi ai săi. Michelangelo şi Francesco Granacci au fost aleşi să participe la academia umanistă a familiei de Medici. Era o perioadă înfloritoare în Florenţa Renaşterii, când artiştii erau încurajaţi să studieze ştiinţele umaniste, consolidându-şi perspectivele creatoare cu bagajul de cunoştinţe al artei şi filosofiei romane şi greceşti. Arta parcurgea drumul de la iconografia gotică şi munca evlavioasă către o celebrare a omului şi a importanţei sale în lume.

Michelangelo a studiat sub îndrumarea sculptorului Bertoldo di Giovanni, obţinând expunere la marile sculpturi clasice în palatul lui Lorenzo de Medici. În acest timp, Michelangelo a obţinut permisiunea să studieze într-un spital cadavre pentru a înţelege mai bine anatomia umană. Această muncă de documentare l-a ajutat să redea perspectiva musculară realistă a corpului uman, aspect evidenţiat în două sculpturi care au supravieţuit artistului: ''Madonna pe trepte'' (1941) şi ''Bătălia Centaurilor'' (1942).

După moartea lui Lorenzo de Medici, în 1492, Michelangelo a rămas în Florenţa fără cel mai important protector al său. A fost nevoit să se mute la Bologna, pe fondul tulburărilor politice care au cuprins Florenţa, primind misiunea de a definitiva Mormântul Sfântului Dominic.

S-a întors la Florenţa, în 1494, unde a lucrat la două statui - Sfântul Ioan Baptistul şi un cupidon, care a fost vândut cardinalului Riario de San Giorgio. Acesta din urmă a fost impresionat de sculptură şi l-a invitat la Roma pentru a-i încredinţa o nouă lucrare. Michelangelo a realizat statuia lui Bacchus, respinsă, însă, de cardinal care a considerat că este imprudent din punct de vedere politic să fie asociat cu un asemenea personaj.

Natura impetuoasă a artistului îi creionase acestuia reputaţia unei persoane care cu indignare făcea ceea ce dorea, deseori eschivându-se dorinţelor celor care-i cereau să realizeze anumite lucrări sau eşuând să le definitiveze.

A rămas la Roma până în 1497, când ambasadorul francez, cardinalul Jean Bilheres de Lagraulas, i-a încredinţat realizarea operei ''Pieta'' pentru capela regelui Franţei. ''Pieta'' a devenit una dintre cele mai impresionante sculpturi ale lui Michelangelo, făcându-l pe Giorgio Vasari să sintetizeze ca fiind ceva ce ''natura abia dacă poate crea în carne şi oase''. Agerimea pentru redarea expresiei emoţionale şi realismul veridic au captat atenţia şi admiraţia lumii.

După ce a definitivat ''Pieta'', timp de aproape doi ani nu a primit nicio lucrare, însă acest lucru nu l-a afectat, declarând, spre sfârşitul vieţii, biografului său Condivi că: ''oricât de bogat aş fi fost, aş fi trăit mereu ca un om simplu''.

În 1501 a început să lucreze la un proiect al lui Agostino di Duccio, demarat în urmă cu 40 de ani. A reuşit să încheie, în 1504, ceea ce avea să devină statuia maiestuoasă a eroului biblic David.

Una dintre picturile definitivate păstrate de la Michelangelo este ''Doni Tondo'' (''Familia Sfântă'', în 1504). Perioada de înflorire renascentistă a Florenţei a însemnat o competiţie acerbă cu ceilalţi reprezentanţi ai breslei, legendară fiind întrecerea artistică a lui Michelangelo cu Leonardo Da Vinci.

Papa Iulius al II-lea l-a chemat la Roma, încredinţându-i mai multe lucrări. A început să lucreze, dar nu a reuşit să le definitiveze pe unele dintre ele. A reuşit, totuşi, să încheie, în cinci ani, mormântul Papei Iulius al II-lea. A primit, chiar de la papă, misiunea de a picta Capela Sixtină. Potrivit legendei epocii, arhitectul Donato Bramante, cel care fusese însărcinat cu reconstruirea Basilicii Sfântu Petru, ar fi fost cel care l-a convins pe papă să-i încredinţeze lui Michelangelo pictarea capelei în speranţa că acesta va eşua şi-l va arunca dincolo de cortina artiştilor populari ai vremii. Timp de patru ani, Michelangelo a lucrat cu o determinare titanică reuşind să ofere umanităţii ca moştenire una dintre cele mai apreciate opere de geniu ale culturii mondiale. Contrar aşteptărilor lui Bramante, Capela Sixtină a reconfirmat succesul lui Michelangelo în fruntea artiştilor vremii. Disputa cu pictorul Rafael a reprezentat, un schimb de polemici prin reprezentarea artistică de la distanţă a celor doi. Având o acuitate extraordinară pentru anatomia umană, Rafael a fost acuzat de Michelangelo că îi copiază modul de expunere, în replică, mai tânărul pictor l-a pictat pe Buonarotti în reprezentarea lui Heraclit în faimoasa frescă ''Şcoala din Atena'' (1509-1511).

A primit, în 1520, misiunea de realizare a capelei familiei de Medici, în Basilica din San Lorenzo, pentru care şi-a dedicat următorii douăzeci de ani, perioadă în care a definitivat şi Biblioteca Laurentiană.

Papa Clement i-a cerut să realizeze mormântul Papei Iulius al II-lea, precum şi pictura pentru fresca ''Judecata de Apoi'' pe altarul Capelei Sixtine, proiect întins pe durata a şapte ani.

A pictat în 1546, ''Pieta pentru Vittoria Colonna'', dedicată femeii care a marcat o etapă semnificativă din viaţa sa. A lucrat la diferite proiecte, precum Biserica Santa Maria degli Angeli, Capela Sforza din Bazilica Santa Maria Maggiore şi la două fresce Capela Paolina.

A realizat numeroase Pieta, ultima fiind ''Rondanini Pieta'', la care a lucrat până în ultimele săptămâni ale vieţii sale.

S-a stins, la 88 de ani, în 1564, în locuinţa sa din Roma. Conform dorinţelor sale, corpul său a fost dus la Florenţa şi aşezat în Basilica Santa Croce.

Pieta, David şi Capela Sixtină atrag anual mii de vizitatori de pe întreg mapamondul pentru a cuprinde cu ochii geniul unui muritor. Opera sa i-a confirmat în istorie renumele de ''Il Divino''. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)

 Sursa foto: www.theartstory.org