Ortodoxe
Sf. Cuv. Mc. Evdochia; Sf. Cuv. Domnina
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai (a Lăsatului sec de brânză)

Greco-catolice
Duminica Lăsatului sec de brânză (a Izgonirii lui Adam din Rai). Sf. cuv. m. Eudochia

Romano-catolice
Duminica 1 din Post
Sf. Albin, ep.


Sfânta Cuvioasa Mucenică Evdochia, pomenită în calendarul creştin ortodox la 1 martie, s-a născut în vremea împăratului Traian (98-117), în cetatea Iliopolis (Fenicia).

Era samarineancă de neam şi era deosebit de frumoasă. Despre frumuseţea Evdochiei se ştia departe în imperiu, era atât de frumoasă şi cu chip minunat, încât nu putea nici un zugrav să-i înfăţişeze frumuseţea ei pe deplin.

Evdochia avea şi o mare avere, căci mulţi tineri bărbaţi veneau de peste tot şi îi lăsau multă bogăţie în schimbul farmecelor sale.

Într-o seară, stând în casă, a auzit întâmplător vocea unui monah, Gherman, care venise din străinătate şi locuia la un cunoscut creştin ce îşi avea casa aproape de poarta cetăţii, chiar lângă peretele casei în care Evdochia se odihnea singură în acea noapte.

După rugăciune, monahul a început cântarea de psalmi. Evdochia auzea acum pentru prima dată despre înfricoşata judecată a lui Dumnezeu, când drepţii se vor lumina ca soarele întru Împărăţia cerului iar păcătoşii vor merge în focul cel nestins.

Înfricoşându-se şi umilindu-se, la ziuă a trimis după monahul care se rugase toată noaptea şi i-a cerut să o îndrume spre mântuire.

Pentru a se apropia de Dumnezeu i s-a spus că are nevoie să se lepede mai întâi de necurăţia cea fără de măsură a desfrânării, iar aceasta se face doar prin pocăinţă, lacrimi, post şi rugăciune. Atunci Evdochia l-a întrebat pe cel care se arătase învăţător al său pentru ce monahii vieţuiesc în locuri pustii şi lăsând atâta dulceaţă a vieţii în cetate împreună cu oamenii, ei găsesc mai multă plăcere în pustietăţi.

Fericitul Gherman a răspuns că în pustietăţi nu se găseşte nimic dintre ceea ce ar putea fi socotit plăcere. În pustie monahii se duc ca să se păzească de păcat, iar păcatele făcute să fie curăţite prin asprimea petrecerii din pustie: "Aşa vom fi împreună cu îngerii, precum ne-a vestit Hristos în Evanghelie, cu Sfânta Sa gură. Iar bogăţiile nu ajută la nimic, pentru primirea Împărăţiei cerului iubitorului care le adună cu nesaţ, ci sunt ca un mort ce zace în groapă. Deci, dacă voim să câştigăm iertare de păcatele noastre, să ne sârguim în cealaltă vreme a vieţii să călătorim pe calea poruncilor Domnului, umblând pe cărarea dreptăţii şi a adevărului şi ca pe o haină să rupem inimile noastre cu jale pentru păcate". (Vieţile Sfinţilor)

Sfânta Cuvioasa Evdochia a fost botezată de episcopul cetăţii Teodot şi trimisă la o mănăstire de călugăriţe. Pentru osârdia cu care se dedica celor monahiceşti, a fost aleasă egumenă. A fost ucisă în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor.

Sfânta Evdochia a trăit, după botezul ei, cincizeci şi şase de ani şi a avut sfârşitul în prima zi a lunii martie. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor") AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel, editor: Horia Plugaru, editor online: Alexandru Cojocaru)