Ortodoxe
Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei

Greco-catolice
Sf. cuv. Martinian

Romano-catolice
Sf. Martinian, pustnic


Sfântul Cuvios Martinian este pomenit în calendarul creştin ortodox la 13 februarie.

S-a născut în Cezareea Palestinei, în timpul împăratului Constanţiu (337-361).

De tânăr s-a retras într-o peşteră, unde a trăit 25 de ani. Pentru viaţa îngerească pe care o ducea, departe de lume, a primit darul facerii de minuni.

Sfântul Martinian vindeca cu sfintele sale rugăciuni mulţi oameni care aveau tot felul de suferinţe. Pentru darul său tămăduitor, Sfântul Martinian a pătimit numeroase ispite şi năluciri, pentru a fi îndepărtat de viaţa pustnicească. Cel mai mult a fost ispitit însă cu patima desfrânării.

Luptându-se cu ispitele, Sfântul Martinian s-a aruncat în foc atunci când a fost ispitit de o femeie. În urma acestei întâmplări s-a refugiat pe o insulă unde primea periodic pâine şi apă de la un marinar. Dar şi aici a venit o femeie, Fotini, singura supravieţuitoare a unei furtuni.

I-a lăsat acesteia hrana şi adăpostul său, iar el s-a aruncat în mare şi l-au dus la uscat doi delfini.

A trăit în pribegie restul vieţii, umblând din loc în loc şi din cetate în cetate, înstrăinându-se şi spunându-şi că trebuie să fugă pentru a nu fi ajuns de ispită.

În pribegia sa n-a purtat nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici două haine, nici bani la brâu şi nimic spre trebuinţa trupească. Oriunde intra în cetate sau în sat, întreba cine este acolo om bun şi găzduia la dânsul, primind hrană, iar unde îl ajungea noaptea, ori în pustie, ori la câmp, acolo petrecea odihnindu-se puţin.

Doi ani cutreierând astfel, a trecut prin multe cetăţi şi la sfârşit a mers la Atena, unde şi-a dat sufletul, într-o biserică.

Sfinţii Apostoli şi Mucenici Acvila şi Priscila, soţia sa, iudei de neam, au fost ucenici ai Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Apostol Acvila l-a propovăduit pe Hristos în Asia, în Ahaia şi în Eracleea. A binevestit pretutindeni Împărăţia lui Dumnezeu şi i-a luminat pe mulţi cu sfânta credinţă. A sfărâmat mulţi idoli şi a ridicat multe biserici, punând preoţi şi suferind multe ispite.

În cel din urmă, a fost ucis de cei necredincioşi. (surse: vol. "Vieţile Sfinţilor"; doxologia.ro). AGERPRES/(Documentare - Mariana Zbora-Ciurel; editor: Irina Andreea Cristea)