"Principesa de Cleves" ("La Princesse de Cleves") este un roman publicat, anonim, în anul 1678. Cel mai probabil, autoarea este Marie-Madeleine Pioche de La Vergne, contesă de La Fayette (1634-1693).

Cartea este printre primele romane istorice şi psihologice din literatura franceză.

Evenimentele descrise au loc în perioada octombrie 1558 şi noiembrie 1559, la curtea lui Henric al II-lea al Franţei. Pe lângă firul narativ principal, cititorul are ocazia să intre în atmosfera acelor vremuri, ce păstrează multe dintre personajele istorice şi intrigile de atunci. De pildă, personajul Ducele de Nemours este inspirat de Jacques de Savoy, al doilea Duce de Nemours, iar unchiul Prinţesei de Cleves a fost, în realitate, Francois de Vendome, faimos soldat şi curtezan al jumătăţii de secol XVI.

Eroina cărţii, însă, domnişoara de Cartres, se pare că este un personaj în întregime fictiv.

Romanul debutează cu venirea la curtea regală a doamnei de Cartres, împreună cu tânăra sa fiică, căreia dorea să-i găsească un soţ cu avere şi bine situat în înalta societate. Într-un final, domnişoarei de Cartres îi este este aranjată căsătoria cu principele de Cleves, un bărbat lipsit de strălucire, dar care îndeplinea standardele căutate şi care o iubea cu sinceritate.

La scurt timp de la nuntă, tânăra Cartres, devenită principesă de Cleves, îl cunoaşte pe fermecătorul şi cuceritorul Duce de Nemours. Iubirea dintre cei doi se înfiripă cu repeziciune, iar intensitatea sentimentelor este împărtăşită în egală măsură de cei doi. De aici începe conflictul interior pentru protagonistă, sfâşiată între datoria faţă de soţ şi pasiunea pentru duce.

Eforturile de a rămâne virtuoasă şi suferinţele tinerei principese sunt descrise magistral de autoare prin intermediul introspecţiei, auto-observării. La capătul mai multor întâmplări nefericite, dar şi a multor oportunităţi pentru a-şi consuma pasiunea fără a se afla, principesa de Cleves rămâne neclintită în virtute, chiar şi după moartea soţului său. Tăria sa de caracter o determină chiar să se izoleze de bună voie într-o mănăstire şi să trăiască într-o cruntă austeritate, pentru a nu risca să cedeze tentaţiilor despre care era convinsă că sunt condamnabile.

"Principesa de Cleves" a inspirat numeroase filme, începând cu adaptarea omonimă pentru marele ecran din 1961 a regizorului francez Jean Delannoy. În 1999, portughezul Manoel de Oliveira a regizat pelicula "Scrisoarea", care deşi plasează acţiunea în cu totul alt decor istoric, păstrează motivul femeii virtuoase, sfâşiată între pasiune şi datorie. Drama "Fidelity" a polonezului Andrzej Zulawski, lansată în 2000, este, de asemenea, inspirată de romanul scris de La Fayette, conform imdb.com.

Cel mai recent film dedicat amintitei cărţi este "Nous, princesse de Cleves", din 2011, al cărui scenariu este adresat cu precădere adolescenţilor.

În 2010, BBC Radio 3 a difuzat adaptarea radiofonică a romanului, concepută de Kirtsy Williams, potrivit bbc.co.uk. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Adrian Dădârlat)