Istoricul Augustin Bunea, membru titular al Academiei Române, s-a născut la 4 august 1857, în localitatea Vad, comitatul Făgăraş (astăzi judeţul Braşov).

După studii gimnaziale la Braşov şi Blaj, a studiat Teologia şi Filosofia la Institutul "De Propaganda Fide" din Roma (1877-1882), devenind doctor în teologie (1892), potrivit volumului "Membrii Academiei Române" (Ed. Enciclopedică, Ed. Academiei Române, 2003)

În 1891 a fost hirotonit preot la Roma, apoi, reîntors la Blaj, a fost secretar mitropolitan şi canonic la Mitropolia Blajului (1888-1898).

A desfăşurat o intensă activitate pentru emanciparea naţională a românilor transilvăneni, în procesul memorandiştilor numărându-se printre apărătorii acuzaţilor. A colaborat, cu numeroase articole politice, la diverse publicaţii ale vremii: "Foaia bisericească", "Tribuna", "Unirea".

Istoric redutabil, continuator al ideilor lui Ioan Inochentie Micu şi ale reprezentanţilor Şcolii Ardelene, a tratat o serie de aspecte ale vieţii social-politice din Transilvania în epoca de afirmare a românilor ca naţiune politică: "Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inochentiu Klein" (1728-1751); "Episcopii Petru Pavel Aaron şi Dionisie Novacovici"; "Vechile episcopii româneşti ale Vadului, Geoagiului, Silvaşului şi Belgradului"; "Ierarhia românilor din Ardeal şi Ungaria"; "Încercare de istoria românilor până în 1382".

A devenit membru al Academiei Române la 28 mai 1909.

S-a stins din viaţă la 18 noiembrie 1909, la Blaj. AGERPRES (Documentare - Cerasela Bădiţă, editor: Liviu Tatu, editor online: Adrian Dãdârlat)