Statuia lui David, monumentala sculptură, realizată în marmură albă de Carrara de Michelangelo Buonarroti între 1501 şi 1504, potrivit www.accademia.org, este una dintre reprezentările simbol ale culturii italiene şi totodată una dintre cele mai impresionante moşteniri ale marelui artist pentru tezaurul artei universale.

Măsoară 4,34 metri (5,17 metri împreună cu soclul) îl reprezintă pe eroul biblic David, ca un nud masculin în picioare. Iniţial comandată de Opera del Duomo pentru Catedrala din Florenţa, statuia era menită să fie una dintre o serie de statui mari care să fie poziţionate în nişele tribunelor catedralei, aflate la aproximativ 80 de metri de sol.

Michelangelo a fost solicitat să finalizeze un proiect neterminat, început în 1464 de Agostino di Duccio şi ulterior dus de Antonio Rossellino în 1475. Ambii sculptori au respins blocul imens de marmură din cauza prezenţei prea multor imperfecţiuni, care ar fi putut ameninţa stabilitatea unei statui atât de imense. Acest bloc de marmură de dimensiuni excepţionale a rămas neglijat timp de 25 de ani, în curtea Operei del Duomo, potrivit www.accademia.org.

Michelangelo avea doar 26 de ani în 1501, dar era deja cel mai cunoscut şi cel mai bine plătit artist al acelor vremuri. El a acceptat provocarea cu entuziasm de a sculpta pe scară largă David şi a lucrat constant timp de peste doi ani pentru a crea una dintre cele mai uluitoare capodopere ale sale din marmură albă strălucitoare. În mod tradiţional, David fusese înfăţişat după victoria sa, triumfător după uciderea lui Goliat. Artişti florentini precum Verrocchio, Ghiberti şi Donatello şi-au înfăţişat propria versiune a lui David care stătea peste capul tăiat al lui Goliat.

În schimb, Michelangelo, pentru prima dată, alege să-l înfăţişeze pe David înainte de luptă. David este încordat iar Michelangelo îl prezintă în momentul maxim al concentrării sale.
El stă relaxat, dar alert, sprijinindu-se într-o poziţie cunoscută sub denumirea de ''contrapposto'' sau contrapoziţie (se folosea în artele vizuale pentru a descrie o figură umană care stă cu cea mai mare parte a greutăţii sale pe un picior, astfel încât umerii şi braţele să se răsucească pe axa de la şolduri şi picioare în plan axial).

Întruchipat cu un picior ţinând întreaga greutate, iar celălalt picior în faţă, determinând şoldurile şi umerii figurii să se odihnească în unghiuri opuse. Praştia pe care o poartă peste umăr este aproape invizibilă, subliniind că victoria lui David a fost una de înţelepciune, nu de forţă. El transmite o încredere în sine şi o concentrare excepţională, ambele valori ale 'omului gânditor', considerată perfecţiune în timpul Renaşterii.

Din documentele de arhivă se ştie că Michelangelo a lucrat la statuie în cel mai mare secret, ascunzându-şi capodopera până în ianuarie 1504. A dormit sporadic şi, când a făcut-o, s-a culcat cu hainele şi chiar cu cizmele încă în picioare, şi a mâncat rar, după cum relatează biograful său Ascanio Condivi. Datorită perfecţiunii sale impozante, figura biblică a lui David a devenit simbolul libertăţii idealurilor republicane, arătând disponibilitatea Florenţei de a se apăra. A rămas în faţa Palazzo della Signoria până în 1873, când a fost mutat în Galleria dell'Accademia pentru a-l proteja de daune şi de intemperii.

În zilele noastre, vizitatorii îl pot admira pe David sub un luminator care a fost proiectat pentru el în secolul al XIX-lea de Emilio de Fabris. De la o distanţă apropiată, se poate percepe pasiunea lui Micheangelo pentru anatomia umană şi cunoaşterea lui profundă a corpului masculin. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Liviu Tatu, editor online: Ada Vîlceanu)

Sursa foto: (c) www.accademia.org