Scriitorul, etnologul, sociologul şi folcloristul Romulus Vulcănescu s-a născut la 23 februarie 1912, fiind fiul Anei Vulcănescu şi al lui Horia Vulcănescu, potrivit datelor biografice consemnate de Biblioteca Centrală Universitară ''Carol I'' pe www.bcub.ro. A semnat lucrări remarcabile de antropologie socială şi culturală, sociologia culturii, mitologie, filosofia culturii, studii de metodologie a cercetării şi etnografie. Între lucrările sale de referinţă în domeniu se numără: ''Fenomenul horal'' (1944), ''Coloana cerului'' (1972), ''Măştile populare'' (1970) şi lucrarea etalon ''Mitologie română'' (1985), în care autorul argumentează că mitologia este ''una din faţetele cele mai expresive ale spiritualităţii române (...), un certificat autentic de autohtonitate, continuitate şi originalitate (...), un atestat istoric de creativitate culturală şi originalitate creatoare''.

O parte importantă a operei sale o constituie studiile de mitologie, ''autorul numărându-se printre cercetătorii care au făcut pasul important de la mitografie la mitologie'', evidenţia Revista lunară Biblioteca Bucureştilor, editată de Biblioteca Metropolitană Bucureşti (nr.2, februarie 2012) în materialul de deschidere intitulat ''Romulus Vulcănescu (1912-1999) 100 de ani de la naştere''.

După absolvirea studiilor de sociologia culturii şi etnologie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1934-1937), Romulus Vulcănescu a fost numit în 1938 custode la Fundaţia Universitară Carol I, potrivit www.bcub.ro. Doctoratul în Etnologie şi Sociologia culturii îl obţine, sub îndrumarea profesorului Dimitrie Gusti, cu o teză despre originea şi conţinutul mitologic al Troiţei, pe care o consideră una ''din cele mai vechi şi mai semnificative monumente ale culturii arhaice româneşti'', a cărei plăsmuire majoră, în variantă cultă, este ''coloana recunoştinţei fără sfârşit a lui Brâncuşi'', notează sursa citată.

A fost redactor la mai multe reviste: Trimestrial de mitologie şi estetică (1931), revista de artă şi critică teatrală Gongul (1941), revista de filosofie Symposion (1943), Ethnologica (1978). A coordonat proiecte de cercetare la: Institutul de Arheologie din Bucureşti (1958), Institutul de Istoria Artei (1960), Institutul de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, unde, din 1967, a ocupat funcţia de şef al secţiei de Etnografie.

Opera ''Mitologie română'' (1985) este rezultatul unor cercetări desfăşurate timp de aproape cinci decenii. ''El opinează că 'în fond mitologia este sarea oricărei culturi, expresia creaţiei majore a tuturor experienţelor transculturale. Nu poţi cunoaşte capacitatea de creaţie spirituală a unei comunităţi etnice sau naţionale fără să-i cunoşti concepţia mitică, istoria particulară a viziunii sale seculare despre destinul omului în cosmos, valenţele condiţiei creatoare în ecosistemul din care face parte, aspiraţiile etice în contextul spiritual al umanităţii''', aminteşte revista Biblioteca Bucureştilor.

În prefaţa lucrării, Romulus Vulcănescu detaliază: ''În redactarea mitologiei nu am dau frâu liber literaturizării cu orice chip (...). Am avut în vedere două considerente, pentru că adesea teme, motive şi elemente mitice sunt atât de bine formulate în limba poporului, încât ar fi fost o impietate să le parafrazăm, scăzându-le astfel dubla lor valoare de piese autentice, documente mitice şi de limbă. (...) Aşa se face că am evitat cu bună ştiinţă să pendulăm între o antologie de schiţe şi eseuri mitologice şi o frescă miniată de articole enciclopedice de mitologie. Pe cât s-a putut, am căutat să dăm ştiinţei frăgezimea şi aroma unei opere literare şi operei literare valoarea unui document ştiinţific. (...) În concluzie, am urmărit: să lărgim orizontul cunoaşterii spiritualităţii istorice a poporului român spre înţelegerea ştiinţifică a miturilor lui (...); să relevăm cât de generoase pot fi sursele de inspiraţie nemijlocită ale mitologiei populare române pentru a conferi perspective şi dimensiuni noi creaţiei culturale (...) cu un bogat conţinut epic şi mesaj umanist (...); să demonstrăm că mitologia poate fi reconstituită ad integrum din membrele ei disjuncte şi prezentată ca o cucerire interdisciplinară a ştiinţei româneşti; (...) să restituim poporului român ceea ce a înnobilat activitatea noastră în cei mai grei, dar şi cei mai fecunzi şi mai frumoşi ani din viaţă.''

Într-o recenzie la un volum de poezii creştine - ''Scara la cer'', de Carolina Ilica (1997) - Romulus Vulcănescu concluziona: ''Dar mai importantă este dragostea (...) pentru toate câte sunt, ca un picur din dragostea lui Dumnezeu pentru întreaga lui creaţie''.

Romulus Vulcănescu a încetat din viaţă la 10 noiembrie 1999, la Bucureşti. AGERPRES/(Documentare - Roxana Mihordescu, editor: Ruxandra Bratu, editor online: Simona Aruştei)