Complexul Villa Reale este un monument naţional al Italiei, întrucât a fost palatul regal în timpul domniei Elisei Bonaparte Baciocchi (sora lui Napoleon Bonaparte) din 1806 până în 1814. Vila Reale este situată la 10 km de centrul oraşului italian Lucca şi la 30 de minute de centrul termal din Montecatini Terme, potrivit www.discovertuscany.com. Parcul şi grădinile care o înconjoară sunt o minunată oază verde, care adăposteşte mai multe specii de flori, plante şi copaci în funcţie de sezon iar grădinile pot fi vizitate începând din luna martie şi până în octombrie.

Proprietatea a fost deţinută de mai multe familii de comercianţi de-a lungul anilor până în 1600 când a aparţinut familiilor de nobili Olivieri şi Orsetti. În această perioadă, grădinile au fost decorate în stil baroc, a fost amenajată o grădină de lămâi păstrată până în zilele noastre, un teatru - Teatrul Verzura şi elegantul - Palazzina dell'Orologio.

După ce Napoleon a numit-o pe sora sa, Elisa Bonaparte Baciocchi, prinţesă de Piombino şi Lucca şi apoi ducesă a Toscanei, aceasta a cumpărat vila în 1806 şi a numit-o Villa Reale. A făcut numeroase modificări în grădini, extinzând proprietatea, adăugând rezidenţe din apropiere în corpul principal al moşiei şi la vila însăşi şi a introdus noi plante în grădini, inclusiv specii de camelii. Cea mai semnificativă schimbare a fost extinderea pajiştii care se încheie cu un lac, potrivit stilului romantic al perioadei. Lacul era atunci mai mic decât cel actual însă a fost extins în anii 1920.

Grădinile sunt rezultatul unei combinaţii de modificări făcute de Elisa Bonaparte şi proprietarii succesivi ai moşiei şi din acest motiv o plimbare prin ele este ca o plimbare într-un muzeu în aer liber. În timp, vila a fost preluată de familia de Bourbon şi a continuat să fie preferată pentru petrecerile curţii regale. Proprietatea a fost transmisă în familie până la sfârşitul secolului al XIX-lea, când a murit ultimul Bourbon iar multe din piesele de mobilier au fost vândute iar vila scoasă şi ea la vânzare.

La începutul anului 1920, contele şi contesa Pecci-Blunt au cumpărat-o şi au făcut o serie de lucrări. Faimosul arhitect francez, Jacques Greber, a fost însărcinat să creeze un teren de tenis, o zonă de agrement, o zonă în care să se poată juca bowling şi cricket şi o piscină. Piscina a fost frecventată de multe personalităţi de-a lungul timpului şi a fost preferata celebrului pictor Salvador Dali.

La sfârşitul Renaşterii, grădinile au devenit mai mari şi mai simetrice, au fost decorate cu fântâni, statui şi grote în timp ce partea principală a grădinilor a fost renovată pentru a menţine stilul şi aspectul vilei de acum câteva secole. AGERPRES/(Documentare - Suzana Cristache Drăgan, editor: Mariana Zbora-Ciurel)

Sursa foto: Villa Reale di Marlia / Facebook