Mohammed Abdel-Raouf Arafat As Qudwa al-Hussaeini s-a născut la 24 august 1929, la Cairo, conform https://www.nobelprize.org.

Tată său a fost comerciant cu textile, având rădăcini egiptene, iar mama sa provenea dintr-o veche familie palestiniană din Ierusalim.

A locuit la Cairo, unde a fost crescut de o soră mai mare. Arafat nu a făcut referiri publice la tatăl său şi nu a participat nici la înmormântarea acestuia în 1952.

La 19 ani, a părăsit cursurile Universităţii Faud I (devenită ulterior Universitatea din Cairo) pentru a se implica în calitate de militant în Fâşia Gaza.

A aplicat ulterior pentru o viză de studiu pentru a participa la cursurile Universităţii din Texas, Statele Unite ale Americii. S-a reîntors însă la cursurile Universităţii Faud I, dar aici s-a afirmat mai mult ca un lider al studenţilor. A reuşit să obţină licenţa în 1956, a lucrat în Egipt, apoi s-a stabilit în Kuwait, fiind angajat mai întâi în departamentul de lucrări publice, iar ulterior reuşind să îşi înfiinţeze propria firmă.

Şi-a petrecut mare parte din timp dedicându-se activităţilor politice. A înfiinţat împreună cu un grup de prieteni gruparea Al-Fatah. La sfârşitul anului 1964, Arafat a părăsit Kuwait-ul pentru a se dedica în totalitate activităţii de membru al grupării Al-Fatah, implicându-se în mai multe operaţiuni desfăşurate în Iordania şi Israel.

În 1964 a fost înfiinţată Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (PLO) prin finanţarea Ligii Arabe.

În urma conflictului de şase zile din 1967, gruparea Al-Fatah a preluat conducerea PLO, iar Arafat a devenit, în 1969, preşedinte al comitetului executiv al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

S-a implicat permanent în activităţile organizaţiei, dar şi în numeroase acte umanitare atât în teritoriile palestiniene, în special pentru copiii cu dizabilităţi, dar şi în alte zone, participând deopotrivă la numeroase evenimente publice la Oslo.

Un moment aparte în evoluţia organizaţiei l-a reprezentat discursul susţinut la Geneva, în 1988, la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, prilej cu care Arafat a anunţat renunţarea la organizarea de acte de terorism şi sprijinirea ''dreptului tuturor părţilor implicate în conflictul din Orientul Mijlociu să trăiască în pace şi securitate, inclusiv statele Palestina, Israel şi ceilalţi vecini'', conform https://www.nobelprize.org. Era deschisă astfel posibilitatea încheierii unui acord cu Israelul. După războiul din Golf din 1991, când PLO a sprijinit Irakul, au început negocierile care au condus la Acordurile de la Oslo din 1993. Potrivit acordurilor, au fost organizate alegeri în teritoriile palestiniene la începutul anului 1996, iar la 20 ianuarie, acelaşi an, Arafat a fost ales preşedinte al Autorităţii Naţionale Palestiniene.

Treptat, procesul de pace a cunoscut un ritm de încetinire. Pentru eforturile depuse în soluţionarea conflictului israeliano-palestinian, Yasser Arafat, Shimon Peres şi Yitzhak Rabin au primit Premiul Nobel pentru Pace în 1994.

A continuat să se implice în negocieri pentru rezolvarea disputelor în Orientul Mijlociu, semnând, în 1998, Wye River Memorandum, acord între Israel şi Autoritatea Palestiniană, alături de regele Hussein al Iordaniei, preşedintele american Bill Clinton şi premierul israelian Benjamin Netanyahu, conform https://www.britannica.com.

În octombrie 2004, starea de sănătate a lui Arafat s-a înrăutăţit şi a fost transportat la o unitate medicală de la Paris pentru a i se acorda tratament de specialitate, însă nu s-a mai putut interveni eficient şi a murit la 11 noiembrie, conform britannica.com şi https://www.nobelprize.org. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu, editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Irina Giurgiu)