La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai I, iar pe 14 septembrie România devenea, prin Decret regal, "Stat naţional-legionar". Guvernul era condus de către Ion Antonescu iar Horia Sima, şeful Mişcării legionare, devenea vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. Singurele organizaţii politice permise au rămas Mişcarea legionară şi Grupul etnic german. Această dualitate a puterii, împărţită între Antonescu şi Sima, a funcţionat până în momentul "Rebeliunii legionare" (21-23 ianuarie 1941), iar din 27 ianuarie mareşalul Antonescu va conduce un guvern format exclusiv din tehnicieni şi militari. Acesta a rămas în funcţie până la 23 august 1944, când a fost destituit de către regele Mihai şi înlocuit cu un guvern de politicieni condus de către generalul Constantin Sănătescu, notează volumul "Istoria României în date" (coord. Dinu C. Giurescu, Ed. Enciclopedică, 2003).

Ion Antonescu a preluat principiile din Decretul-lege numărul 2650 din 8 august 1940, care prevedea împărţirea evreilor pe categorii bazate pe criteriul ritului unit cu criteriul sângelui, notează Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România. Viziunea sa, cuprinsă în "Proclamaţia către ţară" includea intoleranţa faţă de pluralismul etnic, eliminarea străinilor şi în special a evreilor, întâi din structurile societăţii iar apoi din România şi omogenizarea naţiunii române. Calitatea de evreu, considerată marca unei inferiorităţi rasiale şi o culpă în sine, a fost reflectată în legislaţie prin interzicerea "căsătoriei între românii de sânge şi evrei" (Decret-lege nr. 2651 / 8 august 1940) şi a convertirii la creştinism a celor de religie mozaică.

La 16 decembrie 1941, era emis Decretul-lege nr. 3416, semnat de către mareşalul Antonescu. Acesta prevedea că "toţi locuitorii ţării având sânge evreiesc, indiferent de cetăţenia lor, sunt obligaţi să se prezinte la sediul Centralei Evreilor din România, în fiecare capitală de judeţ, spre a primi un formular tip Foaie de recensământ pentru locuitorii având sânge evreiesc, pe care îl vor completa. Termenul de predare a formularului completat expiră la 20 februarie 2012.", conform volumului "Documente" al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România, apărut la editura Polirom în 2005.

Recenzarea populaţiei evreieşti era importantă, deoarece punea bazele politicii de românizare a proprietăţilor evreieşti pe cale legislativă, notează raportul menţionat anterior. Decretul-lege nr. 3347 din 4 octombrie 1940 prevedea că "evreii nu pot stăpâni, dobândi sau deţine proprietăţi rurale în România, sub nici un titlu şi în nici o calitate, precum proprietari, uzufructari, asociaţi, administratori etc. etc." Toate formele de proprietate menţionate în decret urmau să treacă în patrimoniul statului, prevedere detaliată în actul "Instrucţiuni privitoare la exproprierea bunurilor rurale evreeşti" emis de către Secretariatul de Stat al Colonizării şi Populaţiei Evacuate în aceeaşi zi. Prevederi asemănătoare aveau şi Decretul-lege nr. 3810 din 12 noiembrie 1940 iar prin Decretul-lege nr. 1216 din 2 mai 1941 era legiferată înfiinţarea Centrului Naţional de Românizare, instituţie care avea ca scop "românizarea bunurilor intrate în patrimoniul statului şi a ajuta românizarea vieţii economice.", conform volumului "Documente".

Prin aplicarea respectivelor decrete-legi au intrat în patrimoniul statului 3.178 de bunuri agricole, totalizând 45.035 hectare de teren cultivabil cu cereale, fâneţe, livezi şi vii, evaluate la 5.063.364.350 de lei; 331 de păduri întinse pe 47.455 de hectare, evaluate la 2.585.980.700 de lei; 99 de fabrici de cherestea, în valoare de 790.018.438 de lei şi material lemnos evaluat la 77.690.833 de lei; 323 de mori comerciale, mori sistematice, mori ţărăneşti, fabrici agricole de spirt şi altele, bunuri industriale legate de economia rurală în valoare de 1.851.341.940 de lei, conform Raportului citat anterior.

În sfera industriei şi comerţului urban, măsurile de românizare au inclus numeroase forme de proprietate. În 1940 s-a decis interzicerea arendării farmaciilor la evrei (Decret-lege nr. 3294), anularea autorizaţiilor pentru debitele de vânzare a produselor monopolizate deţinute de evrei (Decret-lege nr. 3758), românizarea caselor de film, a sălilor de cinematograf precum şi a birourilor de voiaj şi turism (Decret-lege nr. 3850), trecerea în patrimoniul statului a vaselor şi plutitoarelor aparţinând evreilor sau societăţilor evreieşti. Anul 1941 a adus măsuri cu privire la înfiinţarea Oficiului Român pentru desfacerea produselor laminate de fier, înfiinţarea Oficiului pentru aprovizionarea şi distribuirea produselor de pielărie, trecerea în patrimoniul statului a brutăriilor, a instalaţiilor de prelucrat paste făinoase, fabricile de produse şi substanţe medicamentoase precum şi drepturile de orice fel asupra subsolului. Centrul Naţional de Românizare a preluat creanţele ipotecare, spitalele şi casele de sănătate evreieşti. La 6 august 1942 Panciu a fost decretat oraş cu caracter românesc şi creştin cu excluderea oricărui element evreiesc iar la 10 noiembrie 1943, moara "România Mare" din Bucureşti, împreună cu toate terenurile şi dependinţele, precum şi întregul inventar al său, a intrat în proprietatea şi folosinţa Consiliului de Patronaj al Operelor Sociale, mai notează sursa citată.

Legionarii, pe de altă parte, au pus stăpânire, sub ameninţarea revolverului, pe numeroase magazine, fabrici şi ateliere evreieşti. Proprietarii erau siliţi să semneze acte fictive sau chitanţe de predare, smulse prin violenţă şi ameninţări. Suma pagubelor a depăşit 380 de milioane de lei. După înlăturarea legionarilor din guvern, Consiliul de Miniştri a luat hotărârea ca bunurile jefuite de la evrei să fie trecute sub administraţia Camerelor de Comerţ. Alte forme de expropriere au fost reprezentate de românizarea prin desfiinţare şi de românizarea prin bună înţelegere; tranzacţiile erau neavantajoase şi multe întreprinderi înfloritoare au fost ruinate, mai notează Raportul citat.

În ceea ce priveşte liber-profesioniştii evrei, aceştia au fost excluşi din toate domeniile de activitate pe baza unui corpus de legi. Populaţia evreiască activă a trecut printr-o fază de dislocare şi degradare socio-profesională acută. Artiştii evrei au fost excluşi din teatre, farmaciştilor evrei li s-a interzis practicarea profesiei şi li s-a impus lichidarea afacerilor, la fel şi avocaţilor evrei. Excepţie făceau invalizii şi orfanii de război precum şi cei decoraţi pentru fapte de arme. Muncitorilor le-a fost suprimat dreptul la muncă, întreprinderile fiind obligate să îi concedieze pe baza Decretului-lege nr. 3825 din 15 noiembrie 1940, cu data limită 31 decembrie 1941, termen care a fost prelungit. La 1 martie 1943 mai existau doar 6506 de salariaţi evrei, conform sursei citate.

Medicii evrei erau excluşi din Colegiul medicilor, aveau dreptul să trateze numai pacienţi evrei şi să poarte insignă şi parafă cu menţiunea "medic evreu". Medicii creştini nu aveau dreptul să trateze pacienţi evrei şi îşi pierdeau dreptul de a profesa dacă erau căsătoriţi cu o evreică sau cu un evreu. De asemenea, medicii evrei nu puteau edita nici un fel de revistă ştiinţifică sau profesională, nu puteau colabora la revistele ştiinţifice sau publicaţiile profesionale româneşti sau creştine şi nici nu puteau fi membri ai societăţilor ştiinţifice, conform Decretului-lege nr. 3789 din 12 noiembrie 1940.

În materie de învăţământ, evreii nu mai puteau fi admişi la şcolile româneşti, primare, secundare sau superioare, conform Decretului nr. 3438. Mai departe, acest document stipula organizarea învăţământului pentru etnia evreiască în sistem particular, doar cu personal de etnie evreiască şi doar în grad primar şi secundar. Datorită presiunii exercitate de către Nunţiul Papal asupra lui Antonescu, elevii de origine etnică evreiască urmau să fie admişi în şcolile confesionale primare şi secundare ale cultelor creştine iar în şcolile particulare, altele decât cele evreieşti, puteau fi primiţi evrei creştini dintre ai cărui părinţi numai unul era evreu, însă legea prevedea ca în certificatele eliberate să fie trecută originea etnică. Comunităţile evreieşti au obţinut aprobări pentru organizarea de colegii, întrucât studenţii evrei erau excluşi din învăţământul superior, notează Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România.

Evreii erau excluşi de la serviciul militar prin Decretul-lege nr. 3984 din 4 decembrie 1940. Cu toate acestea, erau obligaţi să plătească taxele militare iar cei care nu puteau să le plătească, erau obligaţi să efectueze munci de interes obştesc. Specialiştii cu titluri academice (medici, farmacişti, veterinari, ingineri, arhitecţi etc.) urmau să fie folosiţi potrivit pregătirii fiecăruia şi plătiţi cu diurnă, mai stipulează decretul citat.

Legislaţia antievreiască aplicată în anii 1940-1944, în România, este dovada unei politici extremist-etnocratice în raport cu etnia evreiască. Prin aplicarea acestei legislaţii, evreii au fost scoşi în afara protecţiei legilor care garantau siguranţa vieţii cotidiene pentru orice cetăţean într-un stat modern, aflându-se la discreţia măsurilor administrative adoptate ad-hoc şi al abuzurilor aparatului represiv, neputându-se apăra prin intermediul instanţelor de judecată, mai notează Raportul final al Comisiei Internaţionale pentru Studierea Holocaustului în România.

Măsurile legislative cu caracter antisemit aplicate pe teritoriul României au fost abrogate de către Legea nr. 641 din 19 decembrie 1944. În aceasta se menţionează, la articolul 1: " Sînt şi rămîn abrogate pe data publicării lor, toate măsurile legislative prin care s'au luat dispoziţiuni discriminatorii privitoare la evrei. Prin efectul abrogării acestor legi, se anulează toate dispoziţiunile juridice date pe baza lor de orice autorităţi publice, fie dispoziţiuni generale, fie individuale, inclusiv cele cuprinse în hotărîri judecătoreşti. De asemenea se anulează toate dispoziţiunile discriminatorii luate fără bază legală împotriva evreilor de către autorităţile publice." AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Horia Plugaru, editor online: Adrian Dădârlat)