Filmul ''Ciprian Porumbescu'', regizat de Gheorghe Vitanidis, a avut premiera în 1972 şi prezintă viaţa marelui compozitor, prin prisma evenimentelor politice de la acea vreme, a creaţiilor sale, dar şi prin prisma poveştii romantice dintre tânărul Ciprian şi frumoasa Berta.

"Evocarea vieţii lui Ciprian Porumbescu este străbătută din loc în loc, pe tot parcursul filmului, de clipe puternic emoţionale, care izbutesc să transmită nu numai fiorul adânc patriotic care a animat creaţia şi credinţa acestuia", scria Călin Căliman în 1973, în revista "Cinema", potrivit site-ului cinemagia.ro.

Structurat în două părţi, filmul începe cu serbarea naţională organizată de societatea "România Jună" în 1871, cu prilejul hramului Mănăstirii Putna, pentru a aniversa 400 de ani de la sfinţirea mănăstirii. La eveniment erau prezente personalităţi ale vieţii politice şi culturale din acea vreme - Mihail Kogălniceanu, Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Andrei Bârseanu, profesorul Carol Miculi, Ciprian Porumbescu, dar şi preotul Iraclie Porumbescu, tatăl lui Ciprian, şi un colonel imperial austriac.

După oficierea slujbei religioase, cei prezenţi se strâng în horă în faţa mănăstirii, împreună cu un taraf. Ciprian Porumbescu ia vioara din mâinile lăutarului Vindireu şi începe să cânte, uimindu-i pe toţi cu talentul său. "Tată, acum pot să mor. Azi am cântat Daciei întregi!", îi spune Ciprian preotului Iraclie. La serbare ajung şi pastorul anglican Gorgon, din Ilişeşti, însoţit de fiica sa, Berta, ei aflâdu-se în drum spre Suceava. Ciprian o revede astfel pe Berta, tânăra frumoasă de care era îndrăgostit.
 

Foto: (c) Vlad Radescu/Facebook 

După revenirea la Stupca, Ciprian Porumbescu îl vizitează pe pastorul Gorgon, pentru a o întâlni pe Berta. Pastorul îl invita deseori pe Ciprian la el acasă, pentru a cânta amândoi - pastorul la pian, Ciprian la vioară. În timp ce se afla în vizită la familia Gorgon, sosesc colegii lui Ciprian de la Suceava pentru a-l invita la hora din sat. Tânărul îl roagă pe pastor să o lase şi pe Berta să meargă, dar pastorul refuză.

Ciprian şi colegii lui de facultate din Cernăuţi au fondat prima societate academică din Bucovina - "Arboroasa". Autorităţile se pregăteau să marcheze 100 ani de la anexarea Bucovinei la Imperiul Austriac, dar tinerii studenţi români publică un articol despre ocuparea Bucovinei şi organizează o conferinţă pe această temă. Autorităţile evacuează sala în care se ţinea conferinţa, iar studenţii pornesc pe străzi cântând "Tricolorul"("Trei culori") compus de Ciprian Porumbescu. Ei pleacă din oraş, protestând astfel faţă de aniversarea organizată de autorităţi, ceea ce conduce la solicitarea arestării conducătorilor societăţii "Arboroasa". Aniversarea jubileului anexării Bucovinei nu s-a mai organizat, iar cursurile de la universitate au fost temporar suspendate.

Ciprian Porumbescu a fost arestat şi a ajuns la închisoarea din Cernăuţi. Aici el compune cântecul "Pe-al nostru steag e scris Unire", iar versurile cântecului ajung la colegii săi cu ajutorul unui gardian. Ajuns în sala de judecată, Ciprian ţine un discurs patriotic şi vorbeşte cu mult patos, în timp ce colegii studenţi încep să cânte imnul scris de Porumbescu. Colonelul austriac, care supraveghea toate acţiunile studenţilor, face presiuni pentru a fi desfiinţată societatea "Arboroasa", iar judecătorii îl condamnă pe tânărul compozitor la câteva luni de închisoare. Aici, în celula friguroasă, Ciprian se îmbolnăveşte de tuberculoză.

A doua parte a filmului îl prezintă pe Ciprian Porumbescu eliberat din închisoare, întors la Stupca. El continuă să se întâlnească în ascuns cu Berta şi îşi doreşte să ajungă învăţător la Ilişeşti pentru a fi aproape de aceasta. La îndemnul profesorului Miculi, pleacă la Viena pentru a continua studiile, deoarece în ţară nu mai putea fi primit la facultate, din cauze politice. Acolo participă la cursurile profesorului Anton Bruckner şi compune lucrarea "După un veac de suferinţă", fapt ce atrage nemulţumirea autorităţilor imperiale. Din acest motiv Ciprian Porumbescu nu primeşte bursa pe care o solicitase Ministerului Instrucţiunii Publice al României şi nici sprijinul reprezentantului ministerului român, Honoriu Simulescu, acesta nedorind să deterioreze relaţiile diplomatice româno-austriece.

Fără posibilitatea de a-şi asigura traiul şi a continua studiile, Porumbescu se întoarce în ţară, unde prietenul Andrei Bârseanu şi profesorul Lazăr Nastasi îl conving să accepte un post de profesor de muzică la Şcolile Centrale Române din Braşov. Tot atunci devine şi dirijor al corului de la Biserica Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului. După ce situaţia lui materială devine stabilă, Ciprian pleacă la Ilişeşti şi o cere în căsătorie pe Berta. Tatăl acesteia, pastorul Gorgon, îi cere un răgaz de gândire.

Întors la Braşov, Ciprian Porumbescu termină de compus opereta "Crai nou", pe un libret scris de poetul Vasile Alecsandri. Profesorii români de la Braşov decid ca opereta să fie pusă în scenă în sala de festivităţi a Gimnaziului Românesc din oraş, iar Ciprian îi invită la premieră pe tatăl său şi pe familia pastorului Gorgon, sperând că în seara premierei se va logodi cu Berta. Pastorul Gorgon anunţă însă că nu e de acord cu această căsătorie, invocând credinţa religioasă diferită a celor doi tineri. El hotărăşte să o trimită pe Berta la rudele lor din Anglia.

După premiera operetei "Crai nou", unde Ciprian Porumbescu a fost ovaţionat, pastorul îl anunţă pe compozitor că Berta a asistat la spectacol dar apoi a plecat în Anglia pentru totdeauna. La scurt timp, Ciprian se simte rău, are o criză violentă de tuse din cauza tuberculozei, iar prietenii cheamă un medic ce îl sfătuieşte să meargă la tratament în Italia. Boala e însă foarte avansată şi medicii spun că nu se mai poate vindeca. Slăbit, Ciprian cere să i se trimită vioara şi cântă celebra "Baladă" pe malul Mediteranei. El moare curând şi este înmormântat la Stupca.

Rolurile principale au fost interpretate de actorii Vlad Rădescu (Ciprian) şi Tamara Creţulescu (Berta). Pe lângă aceştia, filmul "Ciprian Porumbescu" a beneficiat de o distribuţie de excepţie - Emanoil Petruţ (preotul Iraclie), Sebastian Papaiani, Dan Ionescu (pastorul Gorgon), Clody Bertola, Dina Cocea, Ioana Bulcă, Toma Caragiu (colonelul imperial), Amza Pellea, Iurie Darie, Alexandru Repan (Mihai Eminescu), Ion Besoiu (Ioan Slavici), Emilia Dobrin, Carmen Strujac, Toni Buiacici, Cezara Dafinescu, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Mihai Berechet, Nicolae Corjos, Angela Chiuaru, Ştefan Velniciuc, Horaţiu Mălăele. Coloana sonoră a fost semnată de Richard Oschanitzky, precizează site-ul www.imdb.com. 

La peste 45 de ani de la filmarea rolului Ciprian Porumbescu, actorul Vlad Rădescu îşi aminteşte momente emoţionante de atunci. "Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată', proclamă Poetul (Mihai Eminescu, contemporan cu Ciprian Porumbescu). Păstrând proporţiile, nici eu nu credeam - adică nu mă gândeam la vârsta de nici 20 de ani, în 1972 - că, peste aproape jumătate de secol, filmul în care am debutat va fi atât de prezent în existenţa mea, devenită deja matură, dacă nu şi mai mult... Există în film o secvenţă filmată la Braşov, la Liceul 'Andrei Şaguna', când Ciprian ţine în clasă o lecţie de muzică (ce altceva?) în faţa elevilor. Era prin luna mai 1972, anul şcolar nu se sfârşise încă, iar eu înţelegeam prea puţin ce se întâmplă cu mine. În urmă cu douăsprezece luni eu însumi eram elev la Liceul Caragiale, în Bucureşti, şi mă pregăteam vârtos pentru examenul de bacalaureat. Şi acum, iată-mă-s, ţinând o prelegere atât de doctă în faţa aparatului de filmat, dar şi în faţa unor băieţi care s-ar fi putut să-mi fie colegi. Un salt în timp (în timpul propriu) care mă lăsa descumpănit. Dacă la asta adăugăm că zilele trecute unul dintre acei elevi mi-a cerut prietenia pe Facebook, invocând colegialitatea acelei zile de filmare, ce să mai spun? Sau liceenele din Braşov, care îmi cereau, în faţa şcolii, autografe pe bluzele lor albe sau chiar pe braţe?... După alţi cincisprezece ani urma să mă căsătoresc cu o braşoveancă născută în 1962, care la vremea evocată abia intra în şcoala generală. Căsătoria rezistă şi astăzi, încununată cu un copil (o fată) de 32 de ani, arhitectă la Rotterdam. Tot genialul poet avea dreptate: 'Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi şi nouă toate'", a mărturisit pentru AGERPRES Vlad Rădescu.
 

Foto: (c) LILIANA IORDAN / AGERPRES FOTO 

În iunie 2017, la 45 de ani de la începutul filmărilor peliculei "Ciprian Porumbescu", Centrul Cultural "Bucovina" din Suceava şi primăria comunei Ciprian Porumbescu (fosta comună Stupca) au acordat titlul şi însemnele de Cetăţean de Onoare actorului Vlad Rădescu, protagonistul rolului principal.

"Acum câţiva ani am revenit în frumoasa Bucovină şi am devenit cetăţean de onoare al comunei Stupca, acolo unde s-a născut Ciprian, iar peste câteva luni voi onora o invitaţie de a fi prezent în faţa studenţilor, la Beijing, în China, ţara unde filmul regizat de Gheorghe Vitanidis a avut un succes colosal, cu un răsunet care nu s-a stins, ca şi în România de altfel -, până astăzi. Rolul şi filmul mă însoţesc aşadar de multe decenii, cinefilii şi admiratorii mi se adresează adeseori cu... Ciprian. Chiar dacă silueta şi chipul meu au suferit transformări, sufletul a rămas acelaşi, iar încărcătura emoţională cu care am reconstituit cinematografic viaţa compozitorului (stins la numai 29 de ani!) este la fel de prezentă", a declarat pentru AGERPRES actorul Vlad Rădescu. AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Liviu Tatu, editor online: Gabriela Badea) 

Sursa foto: cinemaraton.ro