Situl arheologic ''Ruinele de la Loropéni'' reprezintă primul obiectiv arheologic din Burkina Faso care a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Cu o vechime de cel puţin 1000 de ani, această aşezare a fost locuită de poporul Lohron, care controla extragerea şi rafinarea minereului de aur din regiune, conform site-ului oficial UNESCO, www.unesco.org.

Ruinele de la Loropéni sunt alcătuite din ziduri de perimetru construite din piatră de laterit (de culoare roşiatică, bogată în oxizi de fier şi aluminiu, comună zonelor tropicale), înalte de până la şase metri, care înconjoară o aşezare abandonată de dimensiuni mari.

Conform datărilor cu radiocarbon, aşezarea de la Loropéni datează aproximativ din secolul al XI-lea după Hristos, iar perioada de înflorire a sa a avut loc între secolele al XIV-lea şi al XVII-lea, când şi-a consolidat poziţia şi importanţa într-o reţea de aşezări care se ocupa cu extragerea şi comercializarea transsahariană a aurului, având legături cu aşezările de pe coasta Atlanticului.
 

Situl arheologic Loropéni este unul dintre cele mai bune exemple de aşezare fortificată din zona Africii de Vest, legată de tradiţia mineritului de aur ce s-a întins pe durata a şapte secole. Structura şi mărimea sa diferă de alte oraşe cu ziduri de apărare din amontele fluviului Niger, care au făcut parte din imperiile Ghana, Mali şi Songhai. Este o mărturie excepţională a unui oraş construit ca urmare a influenţei rutelor de comerţ cu aur, mai menţionează site-ul oficial UNESCO.

Autenticitatea aşezării fortificate Loropéni nu este pusă la îndoială, conform aceleiaşi surse. Deşi a intrat în atenţia cercetătorilor recent, funcţia reală a acestui oraş rămâne, deocamdată, o speculaţie. Integritatea sitului şi statutul de cea mai bine conservată aşezare fortificată sunt de necontestat dar, dacă vor apărea noi dovezi ştiinţifice, va fi necesară luarea în considerare a unui areal istoric mai mare legat de funcţiile, utilitatea şi istoria aşezării de la Loropéni.

Ruinele formează o arie rectangulară, cu lungimea zidurilor periferice oscilând între 105 şi 106 metri. Suprafaţa totală a sitului este de 11.130 metri pătraţi, cu o zonă tampon de 278 de hectare. Conform burkinafaso-patrimoinemondial.com/, site-ul oficial al Direcţiei Siturilor Clasate Patrimoniu Mondial din cadrul Ministerului Culturii, Artelor şi Turismului din Burkina Faso, zidurile sunt păstrate în proporţie de 80%. Grosimea minimă a zidului la bază este de 20-25 centimetri, iar cea maximă este de 70 de centimetri. O particularitate a acestor ruine este aceea că nu au fost găsite urme de existenţă a uşilor de acces, deşi există mărturii orale în acest sens.

Caravanele care treceau prin regiunea auriferă Loropéni opreau în toate oraşele comerciale din bucla Nigerului: Djenné, Mopti, Tombouctou, Bobo-Dioulasso sau Kong. Din aceste oraşe, marfa lor era preluată de către alte caravane care traversau Sahara către Africa de Nord. Epoca a fost, totuşi, marcată de un nivel însemnat de insecuritate. Conflictele diverse, vânătorile de sclavi şi animalele sălbatice, în special leii, dar şi particularităţile geografice sunt factorii care au dus la apariţia fortificaţiilor din zona Loropéni.

La 26 iunie 2009, ruinele de la Loropéni au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Situl arheologic este parte a Programului Patrimoniului Cultural pentru Arhitectura de Pământ. AGERPRES/(Documentare - Daniel Olteanu, editor: Marina Bădulescu, editor online: Gabriela Badea)

Sursa foto: burkinafaso-patrimoinemondial.com