"Leviatanul" ("Leviathan") este una dintre cele mai influente lucrări filosofice din istoria intelectuală şi politică a Europei, scrisă de gânditorul englez Thomas Hobbes (1588-1679).

Publicată în 1651, cu subtitlul "Materia, forma şi puterea unei comunităţi ecleziastice şi civile", magistrala operă de filosofie politică este printre primele şi cele mai reprezentative pentru teoria contractului social, analizând legitimitatea puterii care guvernează o comunitate umană.

Hobbes argumentează că în starea naturală, fiecare om se află într-un război permanent cu ceilalţi ("bellum omnium contra omnes"), căci urmărindu-şi propriile interese, oamenii vor neglija sau chiar încălca interesele celorlalţi. Altfel spus, Hobbes pleacă de la premisa că omul natural este o fiinţă violentă şi competitivă, că omul este lup faţă de om ("homo homini lupus"). Această situaţie este însă dominată de nesiguranţă, bunurile şi viaţa fiecăruia putând fi oricând ameninţate şi pierdute.

De aceea, oamenii au consimţit să formeze o comuniune care să îi protejeze în faţa invaziilor străine sau de nedreptăţile din interior. Acesta este contractul social pe baza căruia a apărut statul, susţine filosoful englez: renunţ la dreptul meu de a mă conduce singur şi autorizez un om sau un grup de oameni să asigure drepturi şi obligaţii pentru toţi, cu condiţia ca fiecare alt om să facă la fel.

Deşi Hobbes susţine monarhia, el subliniază că suveranul trebuie să conducă doar cu consimţământul poporului şi este supus, la rândul lui, la anumite obligaţii impuse de pactul social. Idee diferită de cea a dreptului divin al regilor, potrivit căreia autoritatea suveranului vine direct de la divinitate.

Alte subiecte cercetate de Thomas Hobbes în monumentala sa carte, ţin de epistemologie, psihologie, conceptul de suveranitate şi cel de reprezentativitate, cauzele dizolvării statului, cauzele războiului civil, relaţia dintre stat şi biserică. AGERPRES (Documentare - Horia Plugaru, editor: Cerasela Bădiţă, editor online: Alexandru Cojocaru)