Luminiţa Anghel e o artistă foarte apreciată pentru vocea şi talentul său muzical, dar şi un om foarte iubit. O iubesc atât fanii, cât şi colegii de breaslă, mulţi dintre ei numărându-se printre prietenii Luminiţei, iar unii i-au devenit chiar "neamuri".

Când s-a lansat, la Festivalul Mamaia 1993, s-a aruncat în concurs "cu capul înainte", fiind convinsă că va câştiga. Nu se baza pe nimic altceva decât vocea ei. Şi nu s-a înşelat, a câştigat premiul I la secţiunea Creaţie.

"Îmi amintesc că au existat atunci foarte multe comentarii legate de cine sunt şi de unde vin, eram o necunoscută. Piesa pe care am cântat-o atunci se numea 'Din tot ce-a fost', compusă de pianistul de la acea vreme al barului Melody, Lucian Blaga. Eu nu mă bazam pe nimeni, nu aveam relaţii, nu făceam parte din niciun fel de gaşcă, nu veneam din familie de muzicieni, dar am câştigat trofeul în acel an", declara pentru AGERPRES Luminiţa Anghel, în 2017.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/AGERPRES FOTO

Luminiţa Anghel la Festivalul Mamaia, 1993.

Artista a mărturisit că la începutul carierei îşi inventa singură ţinutele de scenă. Îşi alegea materialul, gândea un model şi apoi mergea la croitoreasă şi îi spunea ce să facă. Alteori, încropea ţinuta din ce avea acasă, cumpăra accesorii, le aplica singură şi... apărea pe scenă.

"De multe ori mi-am inventat ţinutele de scenă, primele rochii erau concepute de mine şi făcute de o croitoreasă din Berceni, era croitoreasa mamei şi lucra foarte bine", spunea Luminiţa.

Chiar şi la Festivalul Cerbul de Aur, în 2001, când a cântat impecabil piesa "Je t'aime" (preluată din repertoriul Larei Fabian), cu care a câştigat premiul I la secţiunea Pop, Luminiţa a simţit nevoia să-şi pună amprenta asupra ţinutei. A cusut cu mâna ei paiete şi pietricele, a vrut să apară cu părul mai lung şi a apelat la un truc.

"Aveam o ţinută roz, creată de Laura Olteanu, o fustă şi un top, dar am vrut să adaug ceva. Fluturaşul de pe corsaj a fost cusut de mine, eu am aplicat paietele şi pietrele. Nu aveam nici părul atât de lung cum se vedea pe scenă, mi-a prins o coadă un hair stilist care avea casa în Piaţa Sfatului din Braşov, locuia chiar în spatele scenei unde se desfăşura festivalul", a precizat Luminiţa.

În 2005, la preselecţia pentru Eurovision, a purtat o ţinută inventată de ea, dar care i-a adus noroc. A plecat la Kiev, în Ucraina, şi împreună cu trupa Sistem a obţinut locul al treilea.

Foto: (c) ALEX MICSIK/AGERPRES FOTO

Luminiţa Anghel şi trupa Sistem, 2005.

"La preselecţia din Bucureşti, unde s-a hotărât că eu şi Sistem vom pleca la Eurovision în 2005, am fost foarte criticată de stiliştii care începuseră deja să-şi facă prezenţa simţită. Am legat în talie o eşarfă pe care o am şi acum, am cumpărat-o dintr-un magazin de cartier, pe maiou am pus cu mâna mea nişte pietre cumpărate de la merceria din Obor, cizmele mi le făcuse Mihai Albu iar pantalonii erau cumpăraţi nu mai ştiu de unde. Era o ţinută inventată de mine, dar care mi-a adus noroc. Am avut nişte emoţii... Doamne!", îşi amintea Luminiţa Anghel într-un interviu acordat AGERPRES, în 2017.

Fie că au sau nu câte o poveste în spate, ţinutele de scenă ale Luminiţei au fost mereu originale. Fiind un om altruist, artista le-a dăruit de multe ori unor tinere care erau la început de drum în muzică.

"Am fost într-un an în juriu cu Mihai Alexandru, am jurizat o sută şi ceva de copii. Am văzut atunci o domnişoară despre care Mihai mi-a povestit că vine dintr-o familie sărmană, fata avea aceeaşi rochiţă pe care o purtase şi cu doi ani în urmă, la acelaşi concurs. Eu i-am zis fetiţei să vină cu mine în culise să vorbesc cu ea. A venit şi i-am spus că vreau să-i ofer nişte ţinute de scenă de-ale mele, iar ea s-a intimidat atât de tare, că din şocul pe care l-a avut mi-a spus 'Îmi pare rău că vă cunosc' în loc de 'îmi pare bine'. Am întrebat-o când vine în Bucureşti, am schimbat numere de telefon, la un moment dat m-a sunat, a luat-o cineva de la gară, a adus-o la mine acasă şi i-am dat un port-mantou cu vreo 12 ţinute de scenă. Nu se aştepta, a fost copleşită...", povestea Luminiţa pentru AGERPRES.

Luminiţa Anghel are mulţi prieteni în zona artistică. Unii dintre ei i-au devenit chiar "rude". Are o "soră", pe Monica Anghel, că doar au acelaşi nume de familie. De multe ori lumea le confundă, dar nici una dintre ele nu se supără, dimpotrivă, amândouă se amuză.

Foto: (c) SORIN LUPŞA/AGERPRES FOTO

Luminiţa Anghel şi Monica Anghel, 2004.

"Încontinuu ne confundă oamenii, pe mine mă strigă Monica, sau pe ea Luminiţa... Deşi, slavă Cerului, amândouă am îmbătrânit, nu mai suntem tinerele, avem copii, avem familie fiecare... Noi suntem foarte bune prietene, ne iubim foarte mult, ne preţuim, ne respectăm profesional, cântăm foarte des împreună, nu doar pe aceeaşi scenă, ci şi aceleaşi cântece, în duet. Petrecem timp şi în afara scenei împreună, Monica vine cu familia la noi acasă, noi mergem la ei, soţii noştri sunt şi ei prieteni, copiii sunt de vârste apropiate. Băiatul Monicăi e mai mare şi e mai sportiv decât băiatul meu, dar se înţeleg bine când se întâlnesc", povestea râzând Luminiţa.

Alt coleg de breaslă, Ovidiu Komornyik, a devenit naşul lui Filip, fiul Luminiţei Anghel.

Foto: (c) SIMION MECHNO/AGERPRES FOTO

Luminiţa Anghel şi Ovidiu Komornyik, 2001.

"Ovidiu l-a botezat pe Filip. Când i-am propus, a acceptat cu mare bucurie, el neavând copii. Îl iubeşte pe Filip foarte mult, este un naş extraordinar, o minune de om! De fapt amândoi, şi el şi Cati - soţia lui -, sunt atât de calzi şi de drăguţi... Ovidiu este un om să-l pui la rană, cum se spune, nu există cineva să-i fi cerut ajutorul şi să nu-l fi ajutat. Şi mă refer la oameni cu probleme financiare, la colegi de breaslă care au ajuns în situaţii critice. Pe lângă muzică, Ovidiu iubeşte şi marea, are o casă în Vama Veche. Noi, colegii lui, mereu mergem acolo". AGERPRES/(Documentare - Marina Bădulescu, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Irina Giurgiu)