La 5 mai 2018, criticul literar Nicolae Manolescu a fost reales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR), pentru mandatul 2018 - 2023, cu 744 voturi.

Nicolae Manolescu, eseist, critic şi istoric literar, membru titular al Academiei Române, preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea.

A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea Bucureşti (1956-1962), în 1974 devenind doctor în litere cu teza ''Contradicţia lui Maiorescu''. În 1964 îşi începe cariera universitară la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, fiind asistent între anii 1964-1968; lector în intervalul 1968-1989 şi, din 1989, profesor. Aici a condus şi ''Cenaclul de luni'', a cărui primă şedinţă a avut loc la 3 martie 1977. Cenaclul a continuat să existe până în 1983.

După debutul publicistic în ''Viaţa românească'' (iulie 1961) şi cel editorial cu volumul ''Literatura română de azi'' (1965, în colaborare cu Dumitru Micu), Nicolae Manolescu a susţinut cronica literară a revistei ''Contemporanul'' (1962-1972) şi a ''României literare'' (1972-1992). Între anii 1971-1974, a fost redactor-şef adjunct al ''României literare'', iar din 1990 este directorul acesteia.

Între anii 1997 şi 2000, a moderat emisiunea TV ''Profesiunea mea, cultura'', iar din 2002 a condus întâlnirile României literare la Clubul Prometheus, conform http://educati.doc.unibuc.ro.

A publicat peste 30 de cărţi de critică, istorie literară şi eseuri, printre care: ''Lecturi infidele'' (1966); ''Teme'' (şapte volume între 1971 şi 1988); ''Metamorfozele poeziei'' (1968); ''Contradicţia lui Maiorescu'' (1973); ''Introducere în opera lui Alexandru Odobescu'' (1976); ''Sadoveanu sau Utopia cărţii'' (1976, Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei Române); ''Arca lui Noe, eseu despre romanul românesc'' (trei volume, 1980 - 1983); ''Despre poezie'' (1987); ''Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea'' (1991); ''Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului'' (1999); ''Literatura română postbelică (Lista lui Manolescu)'' (vol. I-III, 2001), care cuprinde o selecţie din cronicile apărute în ''Contemporanul'' şi ''România literară'' între anii 1962 şi 1993; ''Cititul şi scrisul'' (2002, volum autobiografic); ''Lectura pe înţelesul tuturor'' (2003), ''Viaţă şi cărţi. Amintirile unui cititor de cursă lungă'' (2009).

În noiembrie 2008, a lansat lucrarea ''Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură'', la care a lucrat timp de 25 de ani.

Membru corespondent al Academiei Române, ales la 24 octombrie 1997. Din 28 martie 2013, este membru titular al Academiei Române, conform http://acad.ro.

Din 26 noiembrie 2006 este ambasador al României la UNESCO, unde este delegat permanent al României.

Foto: (c) LUCIAN TUDOSE / AGERPRES FOTO

A fost preşedintele Partidului Alianţei Civice, din iulie 1991 până la 28 martie 1998, când, la al III-lea Congres al partidului, s-a aprobat fuziunea dintre PAC şi PNL; preşedinte al Consiliului Naţional al PNL (1997-2000). În noiembrie 1996, a candidat şi la Preşedinţia României, din partea PAC (în Alianţa Naţională Liberală, ANL). A fost senator de Sibiu în legislatura 1992-1996, fiind ales, în septembrie 1992, pe listele Convenţiei Democrate Române. În anul 2000 a demisionat din funcţia de preşedinte al Consiliului Naţional al PNL şi s-a retras din viaţa politică.

Nicolae Manolescu a fost ales preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (USR) în anul 2005. La 23 noiembrie 2009, a fost ales pentru un al doilea mandat la conducerea USR. Reales în fruntea USR la 7 octombrie 2013.

La 1 decembrie 2008 a primit, din partea Administraţiei Prezidenţiale, Ordinul Naţional ''Steaua României'' în grad de Mare Cruce.

A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Statul francez i-a atribuit, pentru contribuţiile aduse la dezvoltarea culturii române, medalia de ''Cavaler al Literelor şi Artelor'', la 12 iulie 1993.

La 11 decembrie 2008, a primit, la Gala Premiilor "Manuscriptum", marele premiu "Manuscriptum", pentru cartea ''Istoria critică a literaturii române''. A câştigat Premiul Prometheus pentru întreaga carieră - Opera Omnia, acordat de fundaţia ''Anonimul'', în octombrie 2004.

La 18 noiembrie 2010, a primit titlul onorific de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea. La 22 octombrie 2011, a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii ''1 Decembrie 1918'' Alba Iulia. În luna decembrie 2011, Senatul Universităţii din Bucureşti l-a declarat Profesor emerit. Din 11 decembrie 2012, este Doctor Honoris Causa al Şcolii Naţionale de Ştiinţe Politice şi Administrative, iar din 14 decembrie 2012 este Doctor Honoris Causa al Universităţii ''Babeş-Bolyai'' din Cluj-Napoca. În ziua de 28 octombrie 2016, Universitatea "Vasile Alecsandri" din Bacău i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa. La 14 ianuarie 2017, Nicolae Manolescu a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii "Alecu Russo" din Bălţi - Republica Moldova, în cadrul unei ceremonii cu prilejul Zilelor Eminescu. AGERPRES (Documentare, editor: Horia Plugaru, editor online: Anda Badea)